Mântuitorul numeşte multele lăca­şuri ale Părintelui măsurile cugetărilor celor ce petrec în latura aceea; grăiesc adică de deosebirea întru care se desfătează cu cuge­tarea, căci a grăit nu de deosebirile locurilor, ci de rânduiala cea multă a darurilor. Că precum fiecare dintre noi, de soarele cel simţit, după curăţia puterii celei văzătoare se desfătează, acela nedespărţindu-se în multe lumini, ci tuturor deopotrivă luminând, tot aşa şi în veacul ce va să fie, drepţii toţi pe­trec într-o latură; iar fiecare, după măsura curăţiei sale, [atât] strălucirea soarelui celui înţelegător, [cât] şi veselia o va trage şi o va avea întru sineşi, pe cât adică este cu putinţă a încăpea şi a primi. (Avva Isaac)

 

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 65)