Împărăția Cerurilor

„Secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră”

Niciodată să nu zici că „voi face mâine”, fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră.

Uşor, foarte uşor poate Hristos să ne dea tot ceea ce dorim!

Iată taina: să nu vă puneţi deloc în minte să cereţi un anumit lucru. Secretul este să cereţi unirea voastră cu Hristos în chip dezinteresat, fără să spuneţi: „Dă-mi asta, dă-mi-o pe cealată…”. Este de-ajuns să spunem „Doamne Iisuse, miluieşte-mă!”. Hristos ni le va da pe toate din belşug. Însă când există fie şi cât de puţin egoism, nu se face nimic.

Antidotul împotriva morții

Hristos, când Se oferă și când vine aproape de cel aflat la nevoie, nu vine doar să-i restaureze viața socială, ci, în primul rând, să-l reintegreze în viața lui cu Dumnezeu.
Să coborâm Cerul în inimile noastre e foarte uşor. Este de ajuns numai să vrem.
___   Arhimandritul Eusebiu Giannakakis

Împăcarea-i viață nouă

Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-Mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii Mei de plâns topiți Și-n palme vezi-Mi chinurile crunte.

Biserica este Raiul pământesc

Dacă intrăm în iubirea lui Hristos, intrăm în Biserică. Dacă nu intrăm în Biserică, dacă nu devenim una cu cea de aici, cu Biserica pământească, există teama că o vom pierde şi pe cea cerească. Şi când spunem cerească, să nu socotiţi că vom afla în cealaltă viaţă grădini cu flori, munţi, ape şi păsări. 

Nimic necurat nu va intra în Împărăţia lui Dumnezeu!

Nimeni nu se poate mântui, nici mireni, nici călugări, nici clerici, fără spovedania păcatelor şi fără dezlegarea de la duhovnic. Toţi trebuie să avem duhovnicii noştri şi să ne spovedim regulat, chiar şi aceia cărora li se pare că nu au păcate.

Hristos nu vrea lângă Sine suflete „grosolane”

Dacă sufletul se zbârceşte şi devine nevrednic de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile... Adevărata pocăinţă va aduce sfinţenia. Să nu zici „trec anii, nu sunt vrednic”, ci „mi-amintesc că am avut şi eu zile deşarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu”.

Dragostea nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt

Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toţi. Ne invidiem unii pe alţii. Tot timpul ni se pare una sau alta, toţi ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înşine.

Sufletul biruiește întunericul prin flacăra credinței și a dragostei

Dacă tot acest popor tăcut, care priveşte toate aceste arătări cereşti ca pe o taină scumpă şi dulce a sa, ar deschide gura sa şi ar spune ceea ce ştie, pământul s-ar umple de mirare. Credeţi-mă: când omul ajunge să cunoască lucrările şi arătările lumii cereşti în viaţa noastră pământească, simte că a intrat în împărăţia necuprinsă şi necercetată a realităţii celei mai minunate. 

Pagini