Împărăția Cerurilor

Fericiţi sunt cei care-şi păstrează trupul curat!

Numele fecioriei este curăţie şi uşurare trupului, bună mireasmă curată şi cort purtător de Dumnezeu.

Împăcarea-i viață nouă

Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-Mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii Mei de plâns topiți Și-n palme vezi-Mi chinurile crunte.

Împărăția lui Dumnezeu vine „la pachet” cu aproapele nostru

Un exercițiu pe care ar trebuie să-l facem mai des este acela de a-l critica mai puțin pe aproapele nostru și de a încerca să-i înțelegem dramele. E vorba de această identificare cu Împărăția lui Dumnezeu, dispusă oricând să ne cuprindă.

Mireasma duhovnicească a sufletului și mirul virtuților

Să prăznuim curat sfânta înjumătățire a praznicului Cincizecimii care bate la ușă, fiindcă este scris: „Iar la jumătatea praznicului, Iisus S-a suit la Templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat?”. Dar acestea erau înainte de patimă, dar acum S-a arătat după Înviere și sălășluia cu Sfinții Apostoli, învățându-i pe ei cele mai de taină și mai negrăite, și o, pogorământ negrăit! că după Înviere S-a atins de mâncare, deși sfântul Lui Trup nu mai avea nevoie de hrană. Totuși, pentru ca Învierea să fie crezută, a și mâncat, a și băut și i-a fost pipăită coasta, și celor ce credeau că este duh le zicea: „Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele că Eu Însumi sunt, pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am”.

Care este rolul Fericirilor în cadrul unei slujbe de înmormântare?

Biserica îi întărește prin Fericiri pe credincioșii participanți la slujba de înmormântare, sădindu-le în suflet nădejdea, în primul rând, că cel adormit nu merge în mormânt, ci în cer, însoțit de rugăciunile Bisericii, unde va fi răsplătit, iar cei prezenți învață să nu se întristeze „ca toți cei care nu au nădejde” în Dumnezeu, „pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu, pe cei adormiți întru Iisus, îi va aduce împreună cu El”, la venirea Domnului.

Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut

Dumnezeu vrea să ne ajute, să ne ridice, vrea să ne sfințească, vrea să ne primească între ai Săi, să ne ridice mai presus de noi. 

Viața liturgică anticipează unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții în Împărăția Cerurilor

La biserică, credincioșii nu se uită niciodată la ceas, deoarece atunci când își dăruiesc timpul lui Dumnezeu, au la dispoziție „tot timpul din lume” și, după cum spune un proverb francez, „nu ții socoteală de cât cheltuiești pentru cel pe care-l iubești” («quand on aime, on ne compte pas»). Participând mai des și mai mult la viața liturgică, credincioșii trăiesc mai mult și mai des împreună cu Mântuitorul Hristos, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, sunt pătrunși mai mult de modul lor de viață și de virtuțile lor, se aseamănă din ce în ce mai mult cu ei și se unesc cu ei tot mai mult, anticipând astfel viețuirea comună din Împărăția Cerurilor, unde unirea credincioșilor cu Dumnezeu și cu sfinții va fi desăvârșită.

Mi-e dor de cer și dorul meu e numai pentru Dumnezeu

Mi-e dor de cer, de cer mi-e dor Și-n mănăstire aș vrea să mor.

Omul nu-i zidit de Dumnezeu cu egoism într-însul

Dar noi să nu ne distrugem singuri. Dacă-ţi distrugi tu naţiunea, distrugi şi Ortodoxia, şi tu acuma trebuie să faci un alt drum de Ortodoxie. Atâta au avansat duşmanii Adevărului, duşmanii Ortodoxiei, că, uite, îţi încurcă mintea, şi de-acuma, vrând-nevrând, zici ca dânşii.

De ce răspundem la Liturghie cu „Doamne miluiește”?

De unde se poate vedea că mila lui Dumnezeu e tot una cu Împărăția Lui? Din aceea că Hristos, vorbind despre răsplata cu care El îi va încununa pe milostivi, o dată spune că aceștia vor fi miluiți, iar altădată că vor moșteni Împărăția Cerurilor.

Pagini