Și pentru sfânta Liturghie, să știi lămurit că nu-i destul să stai la biserică numai cu trupul, ci și cu mintea și cu tot sufletul și cu evlavie multă. Să nu grăiești cu nimeni, ci să iei aminte cu frică și cu cutremur mult, având mintea pironită pururea la prea curatele și Dumnezeieștile Taine, care se săvârșesc la sfințitul Altar. Vai, celor fără de minte care vorbesc și grăiesc necuviințe în biserica Domnului, tulburând slujba. Și mai ales unii lipsiți de evlavie care cântă și joacă la sărbătorile sfinților, și nu simt, nebunii și orbii, fărădelegea lor. O, necucernicilor și nelegiuiților, și următori diavolilor și poftelor lor! Ce mulțumire o să aibă Sfântul acela, că-i duceți o făclie sau altă făgăduință, apoi, nu numai că nu stați la sfânta slujbă precum sunteți datori, ci jucați afară? Creștinii cei evlavioși împreună cu preoții să cânte în biserică slăvind pe Domnul, și voi cei fără de minte, să serbați din afară pe diavoli, și să-i bucurați cu dansuri și cântece și cu alte fapte elinești, cum făceau închinătorii de idoli în zilele cele vechi? Creștini să vă numească cineva pe voi?

 

(Monahul Agapie Criteanul, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 26-27)