binecuvântare

Postul este folositor sau dăunător copiilor?

Dacă părinții vor prețui postul ca mijloc de revenire în sine, acasă, în „Sionul bucuriei”, al comuniunii cu Dumnezeu și nu vor pune accent doar pe latura lui exterioară, ci vor acorda importanța cuvenită și postului interior, adică schimbării în bine a modului de a fi și de a gândi, atunci și vlăstarele lor vor înțelege că postul nu este o povară, nu este o înfometare, ci o modalitate de apropiere de Dumnezeu. Esențial este ca părinții să nu impună copiilor postul, ci să caute să le prezinte postirea ca fiind o bucurie, o sărbătoare a sufletului, o binecuvântare a casei.

Promisiunea Maicii Domnului că va ocroti Mănăstirea Sihăstria

Într-o noapte, pe când zăcea bolnav în pat, a intrat în chilia lui o femeie îmbrăcată cu bună cuviinţă şi, apropiindu-se de el, a zis: „Nu te întrista, părinte Ioanichie. De acum ne vom îngriji noi de acest sfânt lăcaş!”. Era Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, protectoarea acestui smerit aşezământ călugăresc.

Lexicon athonit – Kerasma

În mănăstirile şi schiturile athonite, dar și din restul Greciei, arhondarul le pune înainte pelerinilor apă rece, rahat de fructe şi un mic pahar de ouzo (băutura tradiţională grecească cu anason).

Oare vom lăsa căsătoria și viața de familie fără harul Sfântului Duh?

Căsătoria este una dintre cele şapte Taine ale Bisericii. Pentru un creştin, legătura cu o femeie în afara căsătoriei bisericeşti poate fi comparată cu săvârşirea Liturghiei de o persoană care nu a primit darul preoţiei: prima este socotită desfrânare, iar a doua – profanare a unui lucru sfânt.

Cum putem să-i ajutăm pe frații mireni care vin la mănăstire?

Să le vorbim cu cuviință și cu bunătate. Purtarea bădărănoasă care se cam vede, din păcate, pe la unii monahi nu duce niciodată la rezultatul dorit. Să-i ajutăm și material cu binecuvântarea Starețului, mai ales pe cei care au absolută nevoie.

A fi părinte este ceva imposibil de explicat prin logica pământească: e un domeniu al relațiilor sufletești, este o altă dimensiune

Neavând copii, omul poate trăi după bunul plac, poate face ceea ce vrea. Devenind părinte, el dobândește o maximă nelibertate, ca să zic așa, și asta pe termen foarte lung: el își dă copiilor cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai fertile decenii din viața sa. Se îngrijește de copil nu numai fizic, ci și sufletește. Păi, care e aici câștigul? Și totuși, soții vor să aibă copii. Câteodată, ce nu sunt gata să facă pentru asta! Aici își găsește aplicare conceptul de slujire. 

Să nu fim creștini doar cu numele

Trebuie să ne îngrijim în această scurtă viață de mântuirea noastră. Să ne temem de Domnul nostru, nădăjduind să primim acele binecuvântări negrăite și viața cea cerească împreună cu îngerii lui Dumnezeu, acea nespusă slavă și acel sfânt locaș, în care se află Mirele Bisericii împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

Cum s-a „vindecat” de neascultare Monahul Gherasim Ilie

Pe când era ucenic la Schimonahul Paisie în Schitul Cozancea, l-a trimis bătrânul la o ascultare. Fratele Gheorghe, însă, umblând după sfatul minţii sale, a intrat în chilie şi a lăsat pe masă această scrisoare: „Iartă-mă, părinte Paisie, eu am plecat în pădure pentru cinci zile, să mă pocăiesc”. Mai târziu, citind bătrânul scrisoarea, zise: „Acest lucru este din ispita diavolului şi nu-i va fi de folos, că este fără binecuvântare!”.

Slujba de logodnă și semnificațiile ei

Soţii trebuie să aibă încredere deplină unul în altul (schimbul de inele), de asemenea, soţul să nu uite de soţie, iar soţia de soţ (numele lor gravate pe inele). De acum înainte, el şi ea, aşa cum au făcut în Biserică când şi-au schimbat inelele, trebuie să-şi împartă reciproc sentimentele şi gândurile.

Împărțirea ierurgiilor după scopul lor

Sfinţirile sau consacrările sunt ierurgiile prin excelenţă, adică cele care, prin efectele şi importanţa lor, se apropie cel mai mult de Sfintele Taine. Prin ele, anumite persoane sau lucruri nu numai că sunt binecuvântate, ci sunt consacrate sau închinate unor scopuri sau întrebuinţări sfinte, fiind scoase cu totul din întrebuinţarea profană zilnică sau obişnuită.

Pagini