Evenimentul de la Iaşi a avut loc din iniţiativa Ambasadei Republicii Cipru la Bucureşti, cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie Bilaterale România-Cipru, al Ministerului cipriot al Educaţiei şi Culturii, al Arhiepiscopiei Ciprului, Mânăstirii Maheras din Cipru şi, fireşte, şi al Primăriei Iaşului, al consulului onorific al României la Limasol, dl. Marios Klitou şi al Consulului onorific al Ciprului în România (regiunea Moldova), dl. Mamas Koutsoyannis. La ceremonie au participat reprezentanți ai Ambasadei Ciprului, ai Ambasadei Republicii Elene, primarul municipiului Iaşi, oameni de cultură, membri ai Comunităţii Elene din Iaşi, investitori ciprioţi în România, precum și  Înaltpreasfinţitul  Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de Preasfințitul Părinte Porfirie, Episcop de Neapolis.

Slujba de binecuvântare a fost succedată de dezvelirea bustului - operă a sculptorului Ion Ladea, de intonarea imnurilor naționale ale României și ale Ciprului și de discursurile oficiale.

„Arhiepiscopul Kyprianos a fost luminător în zile bune și îndrumător în zile grele”

În cuvântul rostit cu această ocazie, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a vorbit despre două calități de excepție ale Arhiepiscopului Kyprianos - luminător și îndrumător: „Arhiepiscopul Kyprianos a fost luminător în zile bune și îndrumător în zile grele. Aceasta este capacitatea oamenilor de excepție - de a fi în timpul lor luminători într-o lume acoperită de întuneric, și îndrumători în momente de cumpănă și de situații problematice. Printr-un exercițiu de imaginație, ne putem întreba: ce ne-ar putea spune nouă, din înălțimea cerului, Arhiepiscopul Kyprianos ? Cred că așteaptă de la patria sa Cipru și de la patria sa adoptivă Moldova să păstreze două lucruri fundamentale - legătura cu Dumnezeu, de unde el a luat puterea luptei sale, și legătura cu pământul, care i-a fost inspiratoare în activitățile sale. Fie ca prezența acestui monument închinat Arhiepiscopului să fie aducere aminte pentru locuitorii Iașului, cât și pentru pelerinii greci sau ciprioți, asupra unei istorii de împreună-viețuire și a faptului că de-a lungul timpului au fost părtași și membri ai aceleiași Biserici”.

Preasfințitul Părinte Porfirie, Episcop de Neapolis, a vorbit despre martirul Arhiepiscopului Kyprianos, menționând motivele pentru care acesta merită canonizat: „Arhiepiscopul Kyprianos s-a îndreptat spre martiriu cu un curaj neobișnuit și cu o demnitate unică. Prin sacrificul său, a cinstit elenitatea, a afirmat identitatea elenă și a slujit cu devotament eroic credința lui creștină. Modest, umil și cu demnitate, fără să ceară mila nimănui, s-a îndreptat senin spre moarte și nemurire. Protestantul de origine iudaică Joseph Woolf, care a sosit Nicosia la câteva zile după tragicele evenimente din 9 iulie, ne dă o informație zguduitoare despre oferta făcută Arhiepiscopului Kyprianos de a îmbrățișa islamismul pentru a i se dărui viața. Arhiepiscopul, fără a sta pe gânduri, a respins tot ce i se propunea și venit la locul sacrificiului, rostind «Doamne miluiește, Hristoase miluiește», propovăduind prin pilda sacrificiului său măreția și adevărul credinței creștine . Sfintele lui rămășițe, alături de cele ale celorlalți arhierei și ale notabilităților, au fost înmormântate în spatele sfântului altar al bisericii Faneromeni. Din 1930, sunt păstrate în mausoleumul de marmură înălțat în acest scop în curtea aceleiași biserici”.

Legăturile Arhiepiscopului Kyprianos cu Iașul

Ieromonahul Kyprianos (1756-1821), călugăr al Mânăstirii Mahairas, soseşte în 1783 în capitala Moldovei, unde a trăit 18 ani. Aici s-a bucurat de preţuirea domnului Moldovei, Mihail Suţu – devine preot paroh al bisericii domneşti, desăvârşindu-şi studiile la Academia Domnească. Revenit în Cipru, este ales arhiepiscop (1810-1821) şi fondează la Nicosia Şcoala Greacă, după modelul celei ieşene. A sprijinit lupta grecilor pentru independenţă şi a plătit cu viaţa, fiind spânzurat la 9 iulie 1821. Sfârşitul său tragic a constituit o sursă de inspiraţie atât pentru literatura cultă, cât pentru cea populară, cea mai cunoscută operă literară fiind poemul dramatic  9  Iulie 1821 la Nicosia compus de Vasilis Mihailidis.