Acestui avva Ammona i-a proorocit avva Antonie, zicând: o să sporești întru frica lui Dumnezeu. Și scoțându-l afară din chilie, i-a arătat o piatră și i-a zis: ocărește piatra aceasta și o bate. Iar el a făcut așa. Și i-a zis avva Antonie: nu cumva a grăit piatra? Iar el a zis: nu. Și i-a zis iarăși avva Antonie: așa și tu, o să ajungi această măsură. Ceea ce s-a și făcut, căci a sporit avva Ammona atâta, încât din multa bunatate nu mai cunoștea ce este răutatea. Și așa făcându-se el episcop, au adus la el o fecioară având în pântece și i-au zis lui: cutare au făcut lucrul acesta, dă-le lor canon, adică pedeapsă pentru păcat! Iar el, făcând semnul crucii pe pântecele ei, a poruncit să i se dea șase perechi de cearșafuri, zicând: nu cumva mergând, să nască și va muri, sau ea sau pruncul și nu va afla cele de îngropare? Iar pârâșii ei i-au zis lui: de ce ai făcut aceasta? Dă-le canon! Iar el a zis lor: vedeți, fraților, că aproape este de moarte și ce pot eu să fac? Și a slobozit-o pe ea și n-a îndrăznit bătrânul să osândească pe nimeni.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 32)