Una poate spune părintele și alta putem înțelege noi. Așa cum de multe ori ni se întâmplă. Îi spui la Spovedanie: „Să faci așa și așa!”. Vine peste trei săptămâni, nebun. „Ce faci?”. „N-ați spus așa? Am făcut!”. „Am spus una și matale ai făcut alta!”.

În Viața Sfântului Pahomie ni se povestește un caz când sfântul a primit un oas­pete și a zis unui frate: „Du-te și prăjește două ouă, că am un oaspete”. La care fratele s-a dus și s-a apucat să taie lem­ne. După ce termină, sfântul îl cheamă și-i zice: „Frate, ce ți-am zis eu să faci?”. „Să tai lemne, avva!”. Și zice acolo: „A înțeles cuviosul că este lucrarea vrăjmașului și nu s-a tulburat”.

Și Gheron Iosif ne vorbește de­spre aceste întâmplări în care una spune duhovnicul și alta înțelege ucenicul, din cauză că suntem împătimiți, din cauză că suntem sub lucrarea duhurilor necurate.

Așa că să începem a lucra, dar să mai venim la duhovnic, să-l ascultăm, să-i cerem sfatul și așa, împreună, să ne mântuim, fără aceste orgolii de ascultători care vor primi mari harisme și fără a idolatriza.

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 37-38)