Când vine la tine plânsul, nu socoti că s-a întâmplat cu tine vreun lucru mare fiindcă plângi. Fericit cel ce nu are nevoie să plângă. Deci, smereşte-te; altminteri, de te va vedea Dumnezeu semeţindu-te fiindcă ai darul lacrimilor, le va lua de la tine - şi inima ta se va face atunci aspră ca o piatră şi neînstare de nici un lucru bun.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 60)