Hotărârea a fost luată de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, duminică, 3 iulie 2011, cu ocazia slujbei arhiereşti oficiată la biserica acestui aşezământ monahal. Evenimentul a fost consemnat într-un hristov, emis cu ocazia împlinirii a şapte ani de la începutul zidirii mănăstirii. "În numele Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru, Cel ce Se preaslăveşte întru sfinţii Săi, astăzi, de 3 iulie, anul mântuirii 2011, aducem prinos de cinstire deosebită, cu laude şi cântări duhovniceşti, voievodului Moldovei, Sfântul Ştefan cel Mare, la împlinirea a şapte ani de la începutul zidirii mănăstirii acesteia, din ţinutul Slănic Moldova, judeţul Bacău, închinată celui ce a fost "mare ctitor de lăcaşuri sfinte" şi consemnăm, de asemenea, toate împlinirile noastre în această de Dumnezeu păzită eparhie, Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, puse sub semnul Binecredinciosului domn - atlet al lui Hristos şi apărător al dreptei-credinţe străbune -, împliniri care s-au realizat în anii ce s-au scurs, după fireasca lor lege, de la manifestările cultural-religioase, prilejuite de Indictionul jubileu 2004, când s-a făcut amintire de "Soarele Moldovei", la 500 de ani de la trecerea sa în viaţa cea veşnică. Facem cunoscut tuturor că, prin ajutorul lui Dumnezeu, acum şapte ani, în numele marelui voievod, s-a aşezat piatra din capul unghiului a acestui aşezământ mănăstiresc, iar, de atunci, părintele stareţ, protosinghelul Daniel, împreună cu obştea de călugări, ajutaţi de numeroşi credincioşi români din ţară şi străinătate, au durat peste timp această oază de spiritualitate ortodoxă ce străjuieşte ca o cetate frumoasa colină a bătrânilor Carpaţi din preajma Slănicului. Amintim, de asemenea, că Sfântul Ştefan cel Mare, născut la Borzeşti, în aceste ţinuturi, ne-a impulsionat activitatea misionar-gospodărească şi cultural-duhovnicească şi întru pomenirea lui s-au ridicat mai multe aşezăminte. Astfel, s-au construit patru biserici, două aşezăminte social-caritabile, patru măreţe monumente în marmură, bronz, piatră şi mozaic, aşezate în diferite oraşe ale eparhiei legate de numele Sfântului Ştefan; s-au publicat, prin Editura Filocalia, mai multe cărţi despre activitatea şi viaţa marelui voievod şi s-a dat al doilea hram multor biserici restaurate în ultimii ani. Credem că prin aceasta am adus prinos de recunoştinţă, cinstire şi evlavie voievodului nepereche al neamului românesc, luând act de aceste sfinte strădanii şi binecuvântate lucrări care s-au realizat de noi, împreună cu preoţii şi credincioşii Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului în cei şapte ani ce au urmat după sfinţirea "Betleemului Ştefanian de la Borzeşti" şi de la zidirea acestui aşezământ monahal de la Slănic Moldova", se menţionează în hrisovul semnat de Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul.

"Candela ştefaniană din mijlocul Carpaţilor", pururea aprinsă prin rugăciunile vieţuitorilor mănăstirii

De asemenea, în documentul emis duminică, 3 iulie, se fac precizări cu privire la scopul organizării acestei sărbători. "În această zi să se slujească Sfânta Liturghie, în cadrul căreia, la locul liturgic potrivit, să se rostească litanii şi rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu că suntem urmaşii marelui voievod şi moştenim, ca un tezaur sacru, valorile cultural-spirituale ale neamului românesc, prin care reuşim să ne structurăm identitatea noastră într-o lume în care nu mai există certitudini. Sărbătoarea mai are drept scop promovarea valorilor spirituale şi culturale specifice poporului român ortodox; cultivarea virtuţilor creştine: credinţa, nădejdea şi dragostea, ca valenţe ale spiritualităţii creştine universale; revigorarea tradiţiilor româneşti de sorginte creştină: ospitalitatea, generozitatea, prietenia, toleranţa, buna înţelegere, răbdarea, întrajutorarea etc. De asemenea, sărbătoarea să fie prilej pentru o permanentă aducere aminte, cu veneraţie şi recunoştinţă, a eroilor care s-au jertfit pentru neam şi ţară, luptând pentru unitatea, libertatea şi neatârnarea poporului, precum şi a miilor de credincioşi, din toate categoriile sociale, care au locuit de o parte şi de cealaltă a Carpaţilor, având aceeaşi credinţă şi acelaşi cuget românesc. Ne exprimăm nădejdea că părinţii şi fraţii care se ostenesc în acest sfinţit aşezământ vor întreţine pururea aprinsă, prin rugăciunile şi lucrarea lor, candela ştefaniană în mijlocul Carpaţilor, ca aceasta să lumineze tuturor, iar pelerinii, care-şi îndreaptă paşii prin aceste ţinuturi, să se simtă urmaşi ai răzeşilor şi vrednici apărători ai credinţei cu toate valorile perene ale poporului nostru bimilenar".