La Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Botoșani, copiii participă în perioada 1 iulie - 30 august 2019 la Şcoala de vară „Vacanța micului creștin”. Acesta e un prilej plăcut de a petrece două ore pe zi, de luni până vineri, într-un mod constructiv, să învețe ceva util și să lege noi prietenii. În prezent, sunt înscriși 216 copii, cu vârste între 5 și 14 ani. Pe parcursul a patru săptămâni, sub coordonarea a 45 de profesori, educatori și învățători desosebiți și 35 elevi de liceu - supraveghetori, sunt antrenați în diferite activități (dezvoltare personală, jocuri interactive, sport, limbi străine, muzică, vizite la muzeu, s.a.). Miercuri, 24 iulie, copiii s-au bucurat de un program cu totul aparte în cadrul unui atelier despre cântecul şi portul popular. Tinerii au avut în mijlocul lor un invitat special, în persoana cântăreţei de muzică populară Brândușa Covalciuc-Ciobanu.

„Cântecul realizează o simbioză cu peisajul românesc”

Astfel, Brândușa Covalciuc-Ciobanu, împreună cu Teodor Gireadă și Teodora Grumeza, elevi ai Liceului de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, au bucurat timp de două ore copiii prin intermediul cântecelor populare. După ce s-a prezentat, Brândușa Covalciuc a vorbit copiilor despre satul românesc, despre cântecul și portul popular, a interpretat câteva cântări populare cunoscute de copii. Apoi a prezentat copiilor piesele costumului național. Au urmat cântecele interpretate de Teodor Gireadă. De asemenea, acesta a încântat auzul copiilor cântând din caval, fluier și ocarină. După pauză, Teodora Grumeza, alături de elevii supraveghetori voluntari, a susținut un miniconcert de cântări folk. Biserica şi Şcoala au avut şi trebuie să aibă în continuare un rol important în conservarea şi transmiterea spre generaţiile viitoare a acestor comori de suflet românesc. „Portul spiritualizează trupul, iar cântecul realizează o simbioză cu peisajul românesc. Jocul este o bucurie gratuită, o comuniune, produsul unei inspirații personale și comune de fiecare clipă. Portul și jocul formează împreună un tot unitar, marcat de armonie, strălucind în lumina soarelui, a soarelui interior, a veseliei și a atenției reciproce în comuniune. Atâta vreme cât Dumnezeu este în sufletul nostru, cu siguranţă este prezent şi în cântec. Indiferent dacă în tematică se face referire la Dumnezeu sau nu, folclorul cu tot ceea ce ţine de el, face parte dintr-o tradiţie sfântă şi reprezintă identitatea acestui neam care a fost izbăvit din atâtea nevoi de către Bunul Dumnezeu, de-a lungul timpului. Ca să păstrăm tradiția, trebuie să o cunoaștem sau să o facem cunoscută. Mai ales cei tineri trebuie să simtă și să înțeleagă că au nevoie de tradiții pentru a-și conserva esența morală și spirituală, pentru a avea un loc în care să-și păstreze rădăcinile și în care să se întoarcă de fiecare dată pentru a răspunde la întrebarea de unde venim, cine suntem, cum arătăm de fapt”, a mai adăugat Brândușa Covalciuc-Ciobanu.

Valorile care riscă să se piardă în negura timpului

Cântecele plămădite în sufletele ţăranilor români, dar şi costumele muncite încă în stilul tradiţional, precum acum câteva sute de ani, sunt repere clare că românul nostru nu se schimbă odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, luptă pentru perpetuarea acestor valori. „Cântecele noastre sunt de fiecare dată încărcate de mesaje şi metafore, sunt vesele mare parte dintre ele, transmiţând totodată o energie extraordinară celor care le ascultă. Satul românesc este vatra în care s-a plămădit, s-a păstrat şi s-a promovat conştiinţa naţională şi eclesială românească. În decursul timpului, satul românesc s-a organizat şi s-a dezvoltat în felurite moduri, cultivând virtuţile poporului român: hărnicia, dărnicia şi ospitalitatea. Cântecul, dansul popular, costumul național sunt valori inegalabile şi incontestabile care riscă să se piardă în negura timpului, dacă nu conştientizăm importanţa lor. Omul de la sat vede prezența și lucrarea lui Dumnezeu în toate. El se roagă lui Dumnezeu pentru cele din gospodăria lui. Vede pe Dumnezeu în taina naturii. Un peisaj frumos al naturii e pentru el un adevărat rai”, a mai adăugat interpreta de muzică populară. Evenimentul s-a încheiat cu o horă mare, în care s-au prins, alături de Brândușa Covalciuc toți copiii, profesorii, elevii supraveghetori și părinții. 

Brândușa Covalciuc-Ciobanu: „Am o familie şi o meserie frumoasă”

Îndrăgita interpretă Brândușa Covalciuc-Ciobanu s-a născut în prima zi de primăvară, pe 1 martie 1964. De la părinți a deprins dragostea pentru folclor, pentru muzică și pentru portul popular. Erau mândri de copila lor. Învăța bine, era premiantă și nu își făceau griji că nu vor avea cu ce o purta prin școli, să o vadă doctoriță. Numai că fata care copilărise în Broscăuții Botoșanilor voia să se facă tămăduitor de suflete, să aline durerile și să aducă voia bună, bucuria și vestea de pace. În 1977, pe când avea 13 ani, profesoara ei a trimis-o la Târgu Jiu, la un festival de muzică. A obținut trofeul. După ce a mai câștigat și premiul I la Cântarea României, fiind remarcată de specialiști, a fost îndrumată către Școala de Muzică. La Școala de Muzică din Botoșani, unde avea să ajungă, a avut parte de îndrumarea profesoarei Maria Cojocaru, cu care va studia canto. Din clasa a X-a dă concurs pentru a intra în Orchestra Profesionistă „Rapsozii Botoșanilor”, unde va evolua alături de artiști de renume, sub îndrumarea lui Ioan Cobâlă. „Am o familie şi o meserie frumoasă. Sunt un om împlinit. Scena este locul unde mă regăsesc cel mai bine”, a mai spus Brândușa Covalciuc Ciobanu. Iar cântecele ei aduc alinare dorurilor de copii, de părinți, de țară, de casă! (Pr. Petru Fercal, misionar protopopesc)