Manifestările primei zile au debutat dimineață la Palatul Braunstein, unde a fost organizat colocviul „Estetica Sacrului. Fotografie și cinematografie”, urmat de vernisajul expoziției de fotografie „Aproapele meu: Evanghelia trăită în comunitățile ortodoxe ale lumii”. Cele două evenimente au adus în atenție rolul imaginii în surprinderea și transmiterea experienței spirituale, precum și felul în care fotografia și cinematografia pot deveni mijloace de mărturisire a credinței.

Programul a continuat cu proiecțiile documentarelor „Pietre fericite” (Happy Stones), producție bulgară din 2021, în regia lui Zoyei Dimitrova, și „Dincolo de vârf” (Beyond the Peak), realizat în Statele Unite ale Americii în 2024, în regia lui Aleksandar Jović.

Gala de deschidere la Ateneul Național din Iași

Momentul central al primei zile l-a constituit gala festivă de deschidere, desfășurată la Ateneul Național din Iași, începând cu ora 17.00. Evenimentul a reunit publicul și invitații festivalului într-un cadru dedicat cinematografiei și expresiei artistice, fiind completat de un concert susținut de Taraful „Rădăcini”.

Mai multe detalii despre cea de-a treia ediție am aflat de la producătorul festivalului, Cătălin Jeckel: 

Este un festival, ajuns anul acesta la cea de-a treia ediție. Festivalul l-am început în 2024, așezându-l sub genericul „Libertate”. În 2025 l-am așezat sub genericul „Iertare”, iar anul acesta l-am așezat sub tema „Aproapele meu”.

De ce „Aproapele meu”? Este o realitate pe care o simțim cu toții, în care s-a creat un clivaj foarte, foarte adânc între oameni. Nu se mai înțeleg frații între ei, părinții cu copiii, tinerii cu adulții, adulții cu seniorii. Prin ediția din acest an a festivalului Quo Vadis, încercăm cumva să obturăm acest clivaj, această fisură.

Și vom proiecta filme, vom crea întâmplări, povești care să ne ajute să ne reorientăm inimile către aproapele nostru. Să-l descoperim pe aproapele nostru, indiferent dacă el este de aceeași părere cu noi sau are o opinie diferită de a noastră. Perspectivele diferite nu ar trebui să creeze fisuri între noi și nici despărțiri.

Și atunci încercăm, prin film, prin expoziții de fotografie, prin ateliere de lucru între profesioniști, dar în prezența publicului larg, să creăm punți între noi. Aproapele nostru, spunea Sfântul Părinte Arsenie de la Prislop, „este și oglinda noastră”. Și atunci trebuie să învățăm – și filmele din acest an sper să ne ajute pe toți să învățăm acest lucru – să ne privim în ochii celuilalt de lângă noi ca într-o oglindă în care ne vedem pe noi înșine și să învățăm să ne bucurăm cu aproapele nostru, să suferim pentru aproapele nostru, să-i simțim durerea, cum spune Sfântul Paisie Aghioritul, și astfel, împreună cu ceilalți, să ne înălțăm aripile pentru a zbura către veșnicie.

De fapt, și trofeul din acest an al festivalului de film Quo Vadis, realizat ca de obicei de prietenul nostru, sculptorul și artistul vizual Emanuel Chiriac, prezintă un pescar de inspirație bizantină, având o singură aripă. Ei bine, când se pun două trofee alăturat, acele două trofee devin o singură entitate cu două aripi care se poate înălța spre cer.

În continuarea serii, spectatorii au putut urmări filmul „Iertarea”, cea mai recentă producție regizată de Nicolae Mărgineanu, o dramă românească din 2026, cu o durată de 110 minute. Interesul publicului pentru această proiecție a fost unul deosebit, biletele fiind epuizate.

Ediția a treia a Festivalului de Film „Quo Vadis” continuă dialogul dintre cinematografie, artă și spiritualitate. Prin proiecții dedicate marilor teme umane și religioase și prin întâlnirile directe dintre profesioniști și public, evenimentul construiește punți autentice în jurul valorilor culturale.