Capela Înălțarea Domnului din Ierusalim (Muntele Măslinilor) Capela Înălțarii Domnului, aflată pe Muntele Măslinilor, în Ierusalim, este un loc de închinăciune, atât creștin cât și musulman. Potrivit tradiției, acesta este locul de pe care Mântuitorul Hristos S-a înălțat la cer. Micuța capelă rotundă păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos. Înainte de încreștinarea împăratului Constantin cel Mare, în anul 312, creștinii sărbătoreau praznicul Înălțării Domnului într-o peșteră aflată pe Muntele Măslinilor - probabil și din motive de siguranță. Până în momentul în care pelerina Egeria a vizitat Ierusalimul, în anul 384, locul Înălțării Domnului era deja stabilit ca fiind cel pe care se află astăzi capela, puțin mai sus decât inițiala peșteră. Prima biserică ce a fost construită aici, în jurul anului 390, aparține tinerei Poimenia, o creștină evlavioasă de origine romană. Această primă biserică a fost distrusă în urma atacurilor persane din anul 614, urmând a fi restaurată complet de către Modest. În anul 680, pelerinul Arculf descria bisericuța de pe acest loc drept „o clădire rotundă deschisă spre cer, cu trei uși-portal pe latura sudică a acesteia”. Până la un moment dat, pelerinilor care se închinau acestui loc li se permitea să ia cu ei acasă și o bucățică de piatră sau nisip. O menționare istorică aparținând secolului al XIX-lea, ne spune că Biserica Înălțarea Domnului din Ierusalim era slujită de trei clerici și presbiteri. În jurul anului 1150, în momentul sosirii aici a cruciaților, aceștia au reconstruit Biserica Înălțării. Cruciații i-au dat o formă octogonală, i-au pus acoperiș și i-au fortificat exteriorul. În anul 1198, imediat după căderea Imperiului Cruciat, Salah al-Din a oferit biserica la doi dintre succesorii săi. Aceștia au adăugat clădirii un acoperiș de piatră cu formă de dom și un „mihrab”. Înălțarea lui Hristos este recunoscută în islamism, cu toate că aceasta nu este menționată în Coran. Clădirea a fost folosită pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. Clădirea a ajuns în ruine până la sfârșitul secolului al XV-lea. În anul 1620, alături de această capelă a fost ridicată o moschee și un minaret, întregul loc rămânând în posesiunea musulmanilor.