Fiindcă mulţi sunt supăraţi şi tulburaţi de gânduri rele, iar mai mult de cele hulitoare pe care vrăjmaşul le aduce, drept aceea de folos ne este să le cunoaştem şi să le deosebim când sunt spre păcat şi când nu. Să ne deprindem a ne tămădui de ele şi să le izgonim. Că în trei chipuri se întâmplă tulburarea în gânduri: pentru necurăţie, pentru necredinţă şi pentru defăimare. Asupra acestor tulburări, doctoria este în acest fel:

Mai întâi, trebuinţă este să ştim că a avea gânduri rele nu este niciun fel de păcat atunci când mintea şi voia omului nu se unesc cu aceste gânduri şi, mai ales, când le şi urăsc şi nu le vor.

Iar când cu acele gânduri mintea şi voia omenească de bună voie se îndulcesc cu ele şi le păstrează în inimă binevoitoare faţă de ele, atunci acele gânduri sunt păcate de moarte.

Iar dacă le urâm şi nu le voim, ci ele singure năvălesc asupra minţii noastre, iar noi nu ne întoarcem la ele, atunci putem crede că nu este voinţa noastră întru ele şi nu-i nevoie a ne tulbura în cugetul nostru. Că ele mai mult ne înmulţesc plata de la Dumnezeu, atunci când ne supără tare, iar noi le biruim şi nu le primim.

Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Din cuvintele duhovnicești ale Sfinților Părinți, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, pp. 239-240)