gând

Nu faptele noastre ne mântuiesc, ci mila lui Dumnezeu

Chiar Sfântul Antonie cel Mare spunea că nu se mântuieşte, şi cine era Sfântul Antonie? Faptele omului nu-l mântuiesc fără harul lui Dumnezeu. Spune Mântuitorul: „Ceea ce la om este cu neputinţă, la Dumnezeu este cu putinţă”. 

Să ne cunoaștem pe noi înșine și să ne corectăm neajunsurile

Omul este făcut „drept” și trebuie să fie astfel, părăsind viclenia păcatului; trebuie să taie patimile, iar nu mâinile și picioarele, să scoată patimile, iar nu ochii. „Din inimă ies gânduri rele” – ochiul viclean (Matei 15, 19); toate acestea trebuie tăiate, smulse din rădăcină, cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Ce zidim pe temelia casei noastre?

Cum va rezista casa asta la vânturi, la ploi? Acest lucru al fiecăruia dintre noi îl va vădi Dumnezeu. Să ne punem întrebarea, fiecare: ce zidim noi pe temelia casei noastre?

„Căci fața lumii acesteia va trece”

Dacă avem pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia gândurilor, cum vom putea să ne reţinem de la orice fel de păcat fiind în mijlocul lor şi să nu fim răniţi nicidecum de acul ei?

Cum deschidem ușa diavolului, fără să ne dăm seama ce facem

Desfrânarea, adulterul, nebunia după bărbați, uciderile întreolaltă, și orice altceva asemănător cu acestea, pe care nu Dumnezeu – departe de noi această blasfemie! –, ci diavolul le poruncește, le sugerează și le primește, fiindcă prin ele a înrobit și înrobește tot neamul oamenilor și a făcut și își face supuși și robi lui.

Nu umblați în tovărășii rele!

Teme-te, omule, de înşelăciunea însoţită de un cârlig, ascultă-mă şi depărtează-te de ei.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Când ne aflăm la răscruce, să cerem sfatul duhovnicului

„Dacă nu-ţi mărturiseşti duhovnicului gândurile, acestea rămân şi nu fac altceva decât să sape la temelia casei tale sufleteşti. Când suntem la răscruce, este bine să nu ne grăbim, ci să ne oprim, să judecăm, să ne rugăm şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfântului înger păzitor, al sfinţilor şi să cerem sfat – sfatul părintelui duhovnicesc.”

Păcatul e un întuneric şi o ceaţă a sufletului ce se lasă din gânduri

Păcatul se naşte aşa, că diavolul ispiteşte pe om printr-o momeală care nu-l forţează şi îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere şi a slavei deşarte.

Pricina păcatelor este slava deșartă

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

Înţelegerea Sfintei Scripturi

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii.

Pagini