gând

Gândurile rele sunt sămânța a tot răul

Gândurile rele sunt sămânța a tot răul. Din această sămânță cresc cuvintele păcătoase, dorințele păcătoase și faptele păcătoase.

Unde duce repetarea păcatelor

Se spune că înțeleptul nu greșește de două ori în aceeași greșeală, în cazul când află că a făcut o greșeală. Dacă ai făcut o greșeală, și știi că-i greșeală și o recunoști că-i greșeală, n-ai niciun motiv s-o repeți.

Când va veni vremea să răspundem Judecătorului

Cel mai greu chin în infern este să vezi ce consecințe au putut avea unele gânduri, cuvinte, fapte ale tale.

Prin Sfânta Maria Egipteanca ni se arată importanța spovedaniei

Cine nu este păcătos? Suntem plini de păcate, de greșeli, unele mai vădite, altele mai puțin vădite, încât poate nu ni le cunoaștem nici noi; uneori mai ascunse, alteori mai puțin ascunse.

Lucrați rugăciunea până când pătrunde în profunzimea conștiinței

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă rațiunii. Viața lui Hristos pătrunde puțin câte puțin în noi.

Să te socotești mai rea decât ceilalți

Să nu lăsați gândurile să vă intre în inimă, ci atunci când vor veni să vă sculați împotriva lor, chemând în ajutor pe Dumnezeu.

Gândurile rele ne muncesc psihic și ne îmbolnăvesc fizic

Ne necăjim la nesfârșit pe noi înșine și ne tulburăm cu totul – nu numai fizic, ci adeseori și psihic, ne tulburăm pe noi înșine. Multe sunt bolile trupești de care numai noi suntem vinovați, pentru că nu avem gânduri bune.

Omul smerit este omul care bucură prin simpla lui prezență

Nu trebuie să spunem nimic, nici să vorbim, dar simțim că ne este foarte plăcut în prezența unei ființe înțelegătoare, care este smerită, blândă, plină de dragoste și bunătate.

Păcatele nu se povestesc, ci se spovedesc

Antim Ivireanul are o predică în care spune că sunt păcate care se fac din rea voință, sunt păcate care se fac din neputință și sunt păcate care se fac din neștiință. Și zice el, că se iartă păcatele din neștiință și din neputință, dar nu se iartă păcatele din rea voință.

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului – despre rugăciunea inimii

„Dacă simţurile din afară nu pot opri mintea de la gânduri, trebuie ca mintea să fugă din simţuri, în vremea rugăciunii, în cămara inimii şi să stea acolo surdă şi mută la toate gândurile. Căci, precum sabia cea cu două tăişuri, ori în ce parte o vei întoarce, taie cu ascuţişul ei cele ce se nimeresc în preajma ei, tot aşa lucrează şi rugăciunea lui Iisus, ca o sabie, uneori fiind întoarsă spre gândurile cele rele şi spre patimi, iar alteori spre păcat, spre aducerea aminte de moarte şi de muncile cele veşnice.”

Pagini