De fiecare data cand se îmbracă cu sfintele veșminte, diaconul trebuie să conștinetizeze  semnificația simbolică a slujirii sale, care este asemenea celei îngerești, iar sfintele veșminte care îl acoperă reprezintă podoaba curației harului.

Cel dintâi veșmant preoțesc comun celor trei trepte clericale este stiharul. Acesta este un veșmânt lung, cu maneci largi care acopera tot corpul de la gât până la picioare, asemănator tunicilor greco-romane și veșmintelor preoțești din Vechiul Testament.

Al doilea veșmânt liturgic specific numai diaconilor este orarul. El are forma unei fâșii lungi de stofă brodată cu ornamente (cruci, îngeri, floricele), care se poartă pe umărul stâng, atârnând în față și în spate, peste stihar.

Al treilea veșmânt diaconesc este reprezentat de mânecuțe. Ele se prezintă ca două manșete cu care slujitorul strânge marginea mânecilor stiharului pentru a ușura flexibilitatea mâinilor.