Un aspect important pe care îl observăm în textul rugăciunilor de la slujba Sfântului Maslu este acela care ne prezintă o legătură strânsă între boală și păcat, între vindecare și iertare, păcatul fiind prezentat drept cauză a bolii. Acest aspect poate fi observat în întreaga slujbă, în citiri, în imnuri și în rugăciuni. Frecvent, boala și păcatul sunt menționate în aceeași frază, ca și cum boala omului ar fi cauzată direct de păcatele pe care le-a comis.

Biserica are convingerea fundamentală că suferința și boala sunt consecința păcatului. Narațiunea creației din Cartea Facerii arată limpede că omul a fost zidit ca să trăiască în Rai, în preajma lui Dumnezeu. Totuși, ca urmare a păcatului săvârșit de Adam și Eva, omul a fost alungat din Rai, iar consecințele neascultării au fost boala, suferința și moartea, acestea fiind așadar nefirești în ființa omului. Omul nu a fost zidit pentru suferință și moarte, ci pentru viața veșnică în comuniune cu Dumnezeu. Consecința trupească a păcatului oamenilor este boala și moartea, căci fără Dumnezeu nu poate fi viață.

În slujba Sfântului Maslu această realitate este acceptată ca atare, și, aproape în toată structura ei, păcatul și boala sunt menționate împreună, după cum putem vedea din următoarele exemple: „Doamne, dăruiește tămăduire neputinciosului robului Tău; îndură-Te, miluiește pe cel care mult a greșit și-l izbăvește de păcate”; „dăruiește tămăduire robului Tău, care este în neputința sufletului și a trupului, dându-i lui slobozire de păcate și iertare greșelilor, tămăduindu-i lui rănile cele netămăduite și toată boala și toată neputința”; „dă-i tămăduire și izbăvire de toată boala cea vătămătoare (...) că nimeni nu este fără de păcat pe pământ”.

Cele șapte rugăciuni rostite de preoți înaintea fiecărei ungeri a bolnavului se concentrează mai mult asupra păcatului decât asupra bolii trupești. Legătura dintre păcat și boală pare uneori atât de puternică, încât ne lasă impresia chiar a unei legături cauzale între cele două. Astfel, bolnavul se poate gândi că propriile păcate stau la baza bolii sale, dar nu întotdeauna păcatul este cauza bolilor.

În unele cazuri este ușor de observat legătura directă dintre boală și păcat, și vorbim aici de unele situații în care ne provocăm suferința prin propriile decizii spre păcat și spre excese care devin patimi ce ne ruinează și ne distrug ființa. Fumatul excesiv, desfrânarea, lăcomia pântecelui sunt câteva dintre patimile care aduc cu ele, inevitabil, și bolile. Totuși, în alte cazuri, legătura dintre păcat și boală nu mai este atât de clară. Un nou-născut având cancer, cu siguranță nu a făcut nici un păcat care să contribuie la apariția bolii sale. În acest caz nu putem spune că este vinovat de vreun păcat și nici că boala vine ca o pedeapsă. În această privință, punctul de vedere ortodox este acela că boala și suferința sunt consecințele inevitabile ale stării de păcătoșenie a întregii lumi, care a urmat păcatului săvârșit de Adam și Eva. Boala, suferința și moartea, ce sunt urmări inevitabile ale rupturii dintre Dumnezeu și omenire, îi afectează pe toți oamenii din această lume căzută; toți împărtășim aceeași soartă, sfinți sau păcătoși, tineri sau bătrâni.

Căderea protopărinților este văzută ca un fel de infecție, care, prin păcatul strămoșesc, s-a răspândit la întreaga omenire. În fiecare dintre noi, procesul bolii, al decăderii și al morții începe din chiar momentul în care suntem zămisliți. Mai mult, atunci când păcătuim contribuim la un proces care deja se derulează în fiecare dintre noi. Boala fizică este doar una dintre manifestările realității spirituale. Astfel, boala nu este pur fizică, ci are și o dimensiune spirituală. Așa cum păcatul poate cauza boală și moarte, tot așa boala poate conduce la păcat.

De aceea, Taina Sfântului Maslu vine în ajutorul nostru și ne repune pe drumul sănătos al vieții. Nu ne redă nemurirea, dar ne aprinde speranța că prin conștientizarea bolii noastre trupești provocate de cele sufletești și prin rugăciunile Bisericii putem să primim vindecare și putem să ne ridicăm din patul dublei suferințe.

(Paul Meyendorff, Taina Sfântului Maslu – ungerea bolnavilor, traducere Cezar Login, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2011, pp. 60-64)