Soţii ar trebui să înţeleagă că, din momentul în care au ales viaţa conjugală (jugul în doi), nu mai sunt doi oameni, nici unul singur, ci doi oameni care au devenit unul: „Și vor fi cei doi un trup” (Facerea 2, 24). Şi aşa trebuie să lucreze. De pildă, soţia nu poate să spună: „Eu voi merge acolo și acolo, pentru că așa îmi place”, ci „noi vom merge”, pentru că vă repet, nu mai este liberă, nu este necăsătorită, nici văduvă, ci are bărbat. A ales jugul în doi, și nu libertatea.

Acelaşi lucru este valabil şi privinţa banilor, a casei, a averii. În căsătorie nu există: „casa mea, banii mei”, etc., ci „casa noastră, banii noştri”.

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Editura Tabor, Bucureşti, 2010, p. 53)