Cauze de stres sunt şocurile nervoase, traumele, operaţiile, discuţiile neplăcute ş.a.m.d. Dacă e să analizăm în lumina credinţei creştine, de pe poziţiile moralei creştine, factorii stresogeni, într-o serie întreagă de cazuri cauza lor primordială va fi descoperită într-un oarecare păcat. Nu este nevoie să dovedim în mod special faptul că, de exemplu, infidelitatea conjugală poate duce la divorţ, divorţul – la stres, iar stresul – la boală. Viaţa ne convinge destul de des că aşa stau lucrurile. Iată şi alte exemple. Marina, o tânără cu suflet delicat şi vulnerabil, a reuşit, cu preţul unor eforturi incredibile, să ajungă într-un post de prestigiu şi bine plătit. Nu după mult timp a rămas gravidă. N-ar fi fost rău, însă ,,momentul era nepotrivit”. Prietenele, colegele, părinţii insistau ca ea să facă avort: ,,mai aşteaptă, o să naşti mai încolo”. Femeia şovăia. După discuţii de acest gen o apăsa simţământul neplăcut al unei tulburări şi vinovăţii inexplicabile, senzaţia tulbure a unei primejdii ce o pândea. Au precumpănit însă interesele materiale şi viitorul profesional. Ce credeţi că s-a întâmplat? Operaţia a fost făcută defectuos: în urma ei, pacienta s-a ales cu o infecţie. Marina a cazut victimă propriului avort – propriului păcat de moarte! A fost distrusă psihic şi moral, suferind aşa numitul stres postabortiv – suferinţe sufleteşti foarte puternice datorate mustrărilor de conştiinţă. Nu a mai găsit nici o plăcere în munca sa.

(K.V.Zorin, Păcatele părinţilor şi bolile copiilor, Editura Sofia, 2007, p. 96)