Aşa cum, în mod firesc, se expune la soare tot ce este viu – florile, insectele cu atât mai mult sufletele trăiesc în razele lui binecuvântate, adăpându-se din Izvorul cel dumnezeiesc. În primul rând, de preot ţine să îndrepte aceste raze către inima omului care se pocăieşte.

Dumnezeu ne conduce la Sine pe felurite căi, însă prin bunătatea preotului în Taina Pocăinţei, prin Cruce şi Evanghelie se revarsă în toată plinătatea dumnezeiasca Lui iubire în om.

Inima preotului poate să se asemene cu o lupă, în care sunt concentrate toate razele divine, iar lucrarea păstorului îndreaptă către sufletul omului bolnav, tulburat, chinuit, distrus, accidentat, aceste raze. În aceasta constă puterea binefăcătoarei Taine a Pocăinţei.

(Preotul Maxim Kozlov, Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoţi, părinţi şi copii, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, 2014, p. 69)