Călătorul nu ia cu sine în pământ străin nici un bun imobil, nu ia case, nici grădini, nici altceva asemănător, afară de cele necesare, fără de care îi este cu neputinţă să trăiască. Tot aşa şi pentru creştinul adevărat, toate cele din această lume sunt bunuri imobile: pe toate le va lăsa aici, chiar şi trupul. Despre aceasta vorbeşte Sfântul Apostol: „Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nici nu putem să scoatem ceva din ea afară" (1 Tim. 6: 7). Pentru aceasta, adevăratul creştin nu caută nimic în această lume în afară de cele trebuitoare, spunând împreună cu Apostolul: „Având hrană şi îmbrăcăminte cu acestea vom fi îndestulaţi" (1 Tim. 6: 8). Călătorul trimite sau duce în patria sa lucrurile mobile, cum ar fi banii sau produsele. Tot aşa şi pentru creştinul adevărat, singurele bunuri din această lume pe care le poate lua cu sine şi duce în celălalt veac sunt faptele bune.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008, p. 71)