Prin acest dar [al Duhului Sfânt] spunem că avem înlăuntrul nostru Împărăţia cerurilor, după spusa Domnului. Ce altceva putem înţelege prin această împărăţie dinlăuntrul nostru, - a lui Dumnezeu sau a cerurilor - dacă nu o asemenea sălăşluire în noi a Sfintei Treimi, începătoare a vieţii? De aici, fiindcă Domnul spune că Împărăţia cerurilor va fi moştenirea noastră, iar Duhul Sfânt, Cel participat de noi este arvuna moştenirii noastre, adică a Împărăţiei cerurilor. Și Domnul zice: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii", arătând că această împărăţie este necreată, care este Dumnezeu Însuşi. Iar Sfântul Pavel zice: „Aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei, Care este arvuna moştenirii voastre". Şi chiar fără acest cuvânt al Apostolului, Domnul Iisus nu spune simplu veniţi drepţi[lor], ci cheamă la moştenirea unei asemenea împărăţii pe binecuvântaţii Tatălui Lui, şi este foarte limpede că îi cheamă pe cei care încă de aici au primit ca arvună Duhul Sfânt. Fiindcă Scriptura nu are obiceiul să cheme pe nimeni binecuvântat al lui Dumnezeu, afară numai pe cei duhovniceşti, de aceea şi Sfântul Pavel zice: „Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească". Şi ceea ce aici este numit simplu împărăţie, în alte locuri iarăşi e numit Împărăţia cerurilor, ca atunci când spune: „Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor". Și iarăşi: „Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor".

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 151)