Rai

„Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă”

Răului îi este îngăduit să facă război cu omul, și dinlăuntru, și din afară. El nu hotărăște soarta omului, ci ispitește. Cel ce simte ispita nu trebuie să cadă, ci să pășească la luptă.

Răbdare și iar răbdare, ca să ne vedem în Rai!

„Iată ultimul meu cuvânt: răbdare, răbdare, răbdare! Şi când ţi se va părea matale că ai gătit-o, ia-o din nou de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare!” „Dar până când, părinte Vichentie?” „Până la uşa mormântului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo în grădina Raiului. Şi acolo cântă păsări aşa de minunat! Şi sunt copaci cu flori şi fructe de aur! Şi pajişti care veşnic înfloresc. Şi sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfinţilor. Acolo vom auzi cântările îngerilor. Acolo vom petrece în veci cu Domnul. Deci, fraţii mei, acolo în Rai să ne întâlnim!”
La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
___   Părintele Constantin Necula

Cel care este prezent în biserică Îl preamărește pe Domnul

Ce loc este mai potrivit și mai de folos pentru suflet decât Biserica lui Dumnezeu, unde vorbim în rugăciune cu Domnul?

Viața de obște și ascultarea cea sfântă

Căci a viețuit de obște, întru desăvârșita Sa plăcere de Dumnezeu, împreună cu sfinții Săi ucenici și apostoli, care se supuneau întru toate dumnezeieștilor Lui porunci.

Bucuriile duhovnicești nu se cer, ci se dobândesc

Trebuie a mulțumi și a răsmulțumi, dar a nu le căuta. Și cine cere bucuriile astea nu se mai cheamă Fiu după dar, ci se numește argat, pentru că argatul cere plata. Fiul cere de la Tată: „Tată, dă-mi și mie o parte din avere”, iar Tatăl îi spune: „Fiule, de te vei face sănătos, toate ale mele, ale tale vor fi”.

Îți cer iertare, Doamne!

Îți cer iertare, Doamne, că mult am mai căzut, Și-Ți cer putere Ție de-acum să nu mai cad. În harul Tău, Iisuse, ca Petru am crezut, Îndură-Te, Iisuse, și scapă-mă de iad!

Nu există om mai înţelept decât cel milostiv

Cel stăpânit de lucruri materiale totdeauna este stăpânit de întristări şi de nelinişte, pentru că pe de o parte tremură să nu-i fie luate acestea, iar pe de o parte să nu i se ia sufletul. Şi iarăşi, zgârcitul care şi-a anchilozat mâna din prea multă strânsoare şi-a strâns şi inima sa făcându-şi-o de piatră. Ca să se vindece, va trebui să cerceteze pe oamenii cei nefericiţi şi să-l doară pentru ei, aşa încât să fie nevoit să-şi deschidă, încet-încet, mâna sa.

Drepții din Rai îi văd și îi cunosc pe cei osândiți

Drepții nu sunt porniți împotriva păcătoșilor, nu-i urăsc, ci îi compătimesc în nenorocirea lor și se mâhnesc pentru aceasta.

Scopul creației este fericirea de a-L slăvi pe Crea­tor

Simpli­tatea sufletului și curăția inimii produc omului o fericire ce corespunde cu viața fericită a Raiului.

Pagini