Ce învață sportivii de performanță?

Educaţie

Ce învață sportivii de performanță?

Munca pentru un obiectiv precis, hotărârea, perseverența, organizarea eficientă a timpului, disciplina și rigurozitatea se pot învăța în sport și pot fi de ajutor și după ce ieși din sport.

Cu toții îi admirăm pe sportivii care câștigă competiții naţionale sau internaționale, însă câți dintre ei au fost urmăriți și după încheierea succesului lor, pentru a vedea cât de bine se pot adapta unei alte profesii?

Sportivii olimpici își pot încheia cariera cu medalii și amintiri minunate, dar nu și cu calificări pentru o viitoare carieră. Pentru toate acele ore petrecute la antrenamente, ei nu primesc niciun certificat.

Educația păstrează drumurile deschise pentru cei ce își încheie cariera sportivă

„Muncești foarte mult timp pentru medaliile tale, iar după triumful tău te poți confrunta cu o perioadă grea în ceea ce privește integrarea într-o profesie după o carieră în sport”, spun foștii câștigători de medalii de la London Olympic Park.

„Am observat de-a lungul timpului cum sportivii se accidentează și astfel, de cele mai multe ori, își încheie cariera. Dacă nu se accidentează, ei ies din sport în jurul vârstei de 30 de ani. Însă acum tot restul vieții tale abia începe. Foștii sportivi sunt slab echipați pentru viața lor de după sport, iar o companie, când dorește să angajeze pe cineva, se așteaptă la calificări”, a afirmat fostul  alergător  Frank Frederick, medaliat olimpic în 1992 și 1996, membru al Comitetului Olimpic Internațional la Olimpiada de la Londra care s-a desfășurat anul acesta. El s-a născut în Namibia, dar a studiat și s-a antrenat la o universitate din SUA.

Și Katrina Webb, o fostă sportivă de origine australiană și ambasadorul Comitetului Internațional Paralimpic a subliniat importanța unei educații suficient de bune pentru  ca  sportivii, „să-și păstreze drumurile deschise” după ce se vor retrage din sport.

Bacalaureatul internațional (IB), special conceput pentru sportivi

Cel mai adesea, tinerii sportivi se concentrează atât de mult pe sport încât lasă pe plan secund școala, examenele și calificările. La nivel internațional, s-a creat bacalaureatul internațional (IB), o alternativă la cel obișnuit, special conceput pentru ei.

Totodată, Academia Mondială de Sport  colaborează cu federațiile sportive din  mai multe țări pentru a le oferi diverse programe educaționale  care le-ar permite să-și adapteze orarul de la școală cu programul antrenamentelor și al competițiile sportive, pentru a fi cât se poate de eficienți în ambele direcții.

În ultimul timp, cercetătorii din psihologia sportului  consideră că  e esențial ca sportivii să se pregătească și pentru  viața de după cariera sportivă. Deși pensionarea este una dintre puținele certitudini în acest domeniu, studiile au arătat că ei refuză adesea să-și creioneze dinainte un plan de carieră pentru momentul în care vor renunța la sport.

Comunicarea și gestionarea timpului, abilități care se pot învăța practicând un sport

Profesorul David Lavallee de la Universitatea din Stirling (Marea Britanie) studiază tranziția pe care sportivii olimpici și paralimpici o fac spre alte cariere după ce se retrag din sportul pe care  l-au practicat. Proiectul inițiat de acesta se numește „Evaluarea  stilului de viață al sportivilor  britanici  și a nevoilor în carieră și educație a acestora”  și a implicat intervievarea a peste 100 de de foști sportivi de elită. Acesta a constatat că întrecerile sportive la nivel înalt joacă un rol important în dezvoltarea abilităților care pot fi transferate și în alte domenii, precum  comunicarea și gestionarea timpului. Cu toate acestea, sportivii care se concentrează exclusiv pe sportul lor consideră că e dificil să-și schimbe cariera. Unii dintre ei, care au fost mai bine pregătiți pentru viața de după sport, au reușit să păstreze un echilibru între educația și dezvoltarea carierei lor, concomitent cu antrenamentele și competițiile.

În ultimii ani, programele care sprijină educația și cariera sportivilor s-au dezvoltat în țările din întreaga lume. Ele au folosit cercetarea psihologilor pentru a ajuta sportivii să-și gestioneze stilul de viață și să-și sporească abilitatea de a concura la cel mai înalt nivel, sporindu-și  în același timp și abilități  care vor constitui un avantaj în carierele lor viitoare.

Sporturile de echipă te ajută să devii un lider sau un angajat mai bun

Sportivii care știu să performeze sub presiune, să rezolve probleme și să comunice sunt într-o mai mare măsură capabili să facă o tranziție lină pe piața muncii.

Cercetătorii au dovedit că sporturile de echipă te ajută să devii un muncitor mai bun, să-ți dezvolți abilitățile sociale și competența de a conduce. De exemplu, oamenii care au succes în sporturile de echipă sunt, în general, foarte hotărâți, capabili să se concentreze și să învețe din greșeli. Ei  se pricep să evalueze punctele tari și punctele slabe ale colegilor, dar și pe ale lor. Același lucru este important atunci când vor să formeze o echipă de lucru pentru un proiect la serviciu, pricepându-se să remarce cine și la ce este bun (scris, analiză sau vorbit în public).

Disciplina și perseverența învățate în sport sunt utile în orice alt domeniu

Din puțina mea experiență ca sportivă de performanță (kaiac – canoe) pot confirma cele enunțate mai sus. Munca pentru un obiectiv precis, hotărârea, perseverența, organizarea eficientă a timpului, disciplina și rigurozitatea se pot învăța în sport și pot fi de ajutor și după ce ieși din sport. Antrenorul ne spunea adesea că e relativ ușor să ajungi în vârf, dar important e să te menții acolo. Dânsul punea mult accent pe educație, venea la ședințele cu părinții în mod regulat, se interesa în permanență de situația noastră școlară. Când se întâmpla să luăm o notă mică, puținul nostru timp liber trebuia dedicat îndreptării acelei note.

Îmi amintesc că, într-un an școlar, lipseam de la ore în total aproximativ trei luni, în care fie mergeam în cantonamente, fie participam la diverse competiții sportive locale, naționale, internaționale. Însă, înainte de a pleca în cantonamente, rugam profesorii să ne indice materia și exercițiile care urmau să fie parcurse pe toată perioada în care lipseam. Seara, după antremantente, învățam împreună cu colegii mei și eram „ascultați” de antrenor. Cu un astfel de program, aveam cu toții medii generale între 8 și 9, dar și rezultatele sportive erau îmbucurătoare.   

Ieșind din spectrul sportului de performanță, atât la copii, cât și la adulți, activitatea fizică regulată  și moderată înviorează temperamentele și cizelează unele trăsături de caracter.   

(surse de documentare:  www.bbc.co.uk , www.bps.org.uk )