Pericopa evanghelică consemnată de Sfântul Apostol și Evanghelist Matei (19, 16-26) ne înfățișează un tânăr bogat care s-a prezentat în fața Domnului întrebându-L ce poate să facă pentru a moșteni viața vesnică. O abordare destul de interesantă, cu răspunsuri desăvârșite din partea tânărului, și probabil mulți dintre noi ne-am dori un astfel de fiu, cu o imagine ireproșabilă, care să fie un exemplu de urmat pentru cei din jur. 

Însă, cu toate aceste calități, atunci când tânărul s-a prezentat înaintea Mântuitorului Iisus Hristos, Sfânta Evanghelie ne spune faptul că toate acestea au fost insuficiente înaintea Domnului. Și ne punem întrebarea: De ce? Pentru simplul fapt că atunci când Hristos îi oferă tânărului răspunsul la întrebarea „Ce-mi mai lipsește?” – „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” – acesta a plecat întristat fiindcă avea multe bogății.

Ce trebuie să reținem? Primul lucru care îi lipsea tânărului era spiritualitatea. În primul rând, nu este de ajuns să fim morali, adică să ne construim doar o moralitate desăvârșită, ci trebuie să fim și spirituali. În ochii lui Dumnezeu, moralitatea fără spiritualitate este insuficientă. Spiritualitatea presupune cunoașterea lăuntrică a lui Dumnezeu și transpunerea acestei cunoașteri în ființa noastră, adică de a avea permanent o grijă pentru suflet. Astfel, observăm faptul că tânărul bogat, cu toate răspunsurile perfecte înaintea lui Hristos, cu acea imagine ireproșabilă, l-a părăsit și a plecat întristat. Cunoașterea lui Dumnezeu nu se poate realiza în afara cunoașterii lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6).

În al doilea rând, ceea ce îi lipsea tânărului era grija pentru cei din jurul său, adică sensibilitatea, milostenia și filantropia. Chiar dacă a mărturisit faptul că își iubește aproapele, atunci când a fost pus de Hristos în fața ipostazei, tânărul a dat greș. Grija pentru cei din jur se transpune prin fapte: „credință fără fapte moartă este” (Iacov 2, 17). Astfel, faptele sunt o evidență pentru mântuirea noastră.

Problema tânărului, dacă o putem numi așa, a fost bogăția, iubirea de bani și lăcomia. Datorită iubirii de bani nu l-a urmat pe Domnul și datorită lăcomiei lui nu a dăruit la săraci. 

Un teolog contemporan afirmă faptul că tânărul, datorită faptului că a plecat întristat, a pierdut cel puțin un lucru extraordinar: înnoirea, adică renunțarea la ceea ce este vechi și care ne împovărează: „să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu” (Efeseni 4, 22-24).

Meditând la toate acestea, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca să ne dăruiască răspunsurile cele bune înaintea Lui spre a înțelege cu adevărat răsplata și frumusețea trăirii în Hristos, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Său, care ne oferă tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte!