Sărutărea păcii înseamnă îmbrăcarea fiecăruia și a tuturor în iubirea lui Hristos. A te îmbrăca în iubirea lui Hristos înseamnă a primi harul dumnezeiesc care te face să-ți depășești limitele egoismului și să te asemeni lui Dumnezeu îmbrătișând pe toți în iubire, chiar și pe dușmani. A te îmbrăca în iubirea lui Hristos înseamnă să nu mai vezi în aproapele tău, începând chiar cu cel ce se întâmplă să fie lângă tine în biserică, un străin sau chiar un dușman, ci un frate. Înseamnă să conștientizezi faptul ca Hristos ne unește pe toți în Biserică, ca mădulare ale Trupului Său, prin participare la Sfânta Liturghie. Acest moment liturgic are loc în timpul cântării „Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh...”, timp în care preoții se închină în fața Sfintei Mese, zicând: „Iubi-Te-voi Doamne, virtutea mea...”(Psalmul 17,1). Sărută apoi, pe rând, Sfântul Disc, Sfântul Potir și Sfânta Masă după care se sărută unii pe alții pe umăr zicând:  „Hristos în mijlocul nostru”, iar răspunsul celuilalt: „Este și va fi!”– „Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor!”.

Așadar, sărutarea păcii nu este o sărutare obișnuită, din acelea care-și dau prietenii atunci cînd se întâlnesc pe stradă sau în alte împrejurări. Sărutarea aceasta unește sufletele unele cu altele și îndepărtează din suflete orice vrăjmășie. Este, deci, un semn al unirii sufletelor și al izgonirii oricărei vrăjmășii. Sărutarea păcii este împăcare; de aceea este numită și sfântă.