Despre Nony, nici dac-ai vrea, n-ai putea spune un lucru rău. A fost un om cald, molipsitor de vesel. Un tip delicat, sensibil, un fotoreporter cu mult bun simţ, care s-a străduit tot timpul să-şi facă meseria cum a ştiut el mai bine, un coleg extraordinar. Neobosit, incapabil de refuz sau de certuri sterile. Era un om mare care se bucura ca un copil pentru fiecare fotografie reuşită.

Am împărţit cu el şi bune, şi rele. Unora dintre noi ne-a fost alături în cele mai fericite clipe, surprinzând în imagini momente ce se-ntâmplă doar o dată în viaţă.

Era un bulgăre de veselie, contaminându-ne cu buna lui dispoziţie în orice stare ne-ar fi găsit. Permanent cu zâmbetul pe buze, gata să spună o vorbă bună, să ne ridice moralul. Cu toţii am bătut Iaşul la picior alături de el, în anii de început ai ziarului, apoi am făcut o grămadă de deplasări prin Moldova. Pentru fiecare reportaj reuşit, pentru fiecare interviu bine făcut, pentru fiecare relatare bună, jumătate din merit îi revenea. Era un om de echipă prin excelenţă, iar echipa de la „Lumina“ nu va mai fi la fel fără el. Bun şi discret, molcom şi aşezat, cuminte şi manierat, vesel şi tonic, un om al meseriei - aşa ni-l vom aminti mereu pe Nony!

Personal, am bătut o grămadă de drumuri, cot la cot cu el, în călătorii de reportaj - cele mai grozave călătorii! Vorbeam mult, râdeam pe măsură şi invariabil ajungeam şi la politicieni. Concluzia lui Nony era de fiecare dată aceeaşi. O aşteptam, gata să izbucnesc în râs: „Nişte doberi!“, se auzea imediat şi urma un hohot de râs contagios. Era cea mai „neagră“ etichetă pe care o inventase...

Vineri am fost cu el la Schitu Duca. A fost ultimul reportaj ilustrat de Nony... Mâine urma să plecăm la Poiana Stampei....

O să ne lipsească tuturor, sunt sigură, dar n-o să plece din sufletele noastre şi din redacţie nici o clipă. Prea a lăsat o urmă peste tot... O să fie suficient să caut nişte poze, în arhivă, să mă enervez atunci când nu le găsesc şi să mă-ntreb, stresată: „Ce-o fi făcut Nony cu pozele alea?!“. Sunt convinsă că în minte o să-mi răsune răspunsul lui domol: „În 10 minute se rezolvă, Otilia, nu e nici o problemă“.

În 2010, când Şefuâ pleca şi el să facă ziare în cer, i-am promis că venim şi noi, rând pe rând. Nony s-a grăbit să plece primul.

Probabil să pregătească şi acolo arhiva foto. Cu bine, Nonycă!

Un profesionist al breslei

Constantin „Nony“ Popa rămâne unul dintre cei mai apreciaţi fotografi din Iaşi, dar şi unul dintre cei mai vechi şi experimentaţi fotoreporteri pe care presa ieşeană de după 1989 i-a avut. Conştiincios, cu mult bun simţ, priceput într-ale fotografiei, Nony a fost pentru toţi cei care l-au cunoscut un bun camarad şi un profesionist al breslei. Reacţiile calde ale colegilor din presa ieşeană, postate pe diferite site-uri, spun totul despre omul care a fost Nony Popa.

De-a lungul timpului a lucrat pentru mai multe publicaţii din Iaşi, peste tot fiind apreciat şi îndrăgit. Ultimii aproape şapte ani i-a petrecut în redacţia „Ziarului Lumina“, făcând, de altfel, parte din echipa care a pus pe picioare acest proiect editorial. În calitate de fotograf al „Ziarului Lumina“, a surprins în imagini momente unice din viaţa Bisericii Ortodoxe Române. Multe dintre acestea vor face, cu siguranţă, istorie.

Astăzi, Nony pleacă de lângă noi, dar lasă în urmă o arhivă fotografică uriaşă şi o colecţie de aproape şapte ani a „Ziarului Lumina“, a cărui ilustraţie îi poartă semnătura. În plus, mii de familii din Iaşi şi din Moldova păstrează cele mai preţioase momente din viaţa lor în fotografiile realizate de Nony.

A plecat dintre noi fulgerător, pe 10 decembrie, puţin înainte de Crăciun. S-a dus să surprindă de Sus marele eveniment al Creştinătăţii...

Slujba de înmormântare are loc astăzi, la ora 14:30, la capela Cimitirului „Sf. Ap. Petru şi Pavel“ din Iaşi. Rămas-bun, prieten şi coleg drag! Să-ţi fie Lumina bună şi acolo!