„Lungile procese deliberative din fiecare zi ne împiedică starea de bine interior”

Fără o radiografie temeinică a societății contemporane, nu putem reflecta modul în care plecăm la drum de la cunoaștere la Viața deplină din această lume. De aceea, în debutul expunerii sale, diac. dr. Sorin Mihalache a evidențiat trăsăturile acesteia și schimbările profunde ale vieții, schimbări  care sunt multiple, adânci, diverse și afectează toate planurile, chiar și interioritatea noastră.

„Trăim într-o societate care ne suprasolicită senzorial. Astăzi există vaste spații care ne invită să explorăm cu simțurile foarte multe realități și acest lucru nu este doar o evidență, ci produce foarte multe schimbări în psihismul nostru”, consideră invitatul.  

Lungile procese deliberative din fiecare zi ne împiedică starea de bine interior. Când avem foarte multe oferte și când ne-am atașat foarte mult de lucruri, avem nevoie de timp și energie să deliberăm între ele. Potrivit unor experimente, două treimi din oameni preferă să ducă povara deliberării și să se bucure mai puțin decât să aibă parte de o realitate în care au mai puține opțiuni, dar în care s-ar bucura mai consistent. În plus, suntem cuprinși în date și informații ca într-o ceață densă  („Data Smog”), iar acest fapt creează un context foarte nociv pentru viața noastră interioară și pentru  orice strădanie de a instaura în noi un anumit univers care să fie ziditor. 

Ce investiții putem face de-a lungul vieții?

Potrivit diac. dr. Sorin Mihalache, toate aceste lucruri au fost luate în atenție și studiate serios în ultimii 15 ani de un domeniu nou care se numește neuroștiințe – un fel de explorare de laborator asupra neuropsihismului omenesc. Ele produc rezultate excepționale despre felul în care se desfășoară viața noastră interioară la nivelul psihismului. Cu aparate specifice, s-a putut investiga și vizualiza în timp real ce se întâmplă în creier, în anumite arii cerebrale, atunci când există o activitate: o emoție, un anumit complex cognitiv, o rețea de gânduri sau un anumit comportament. Rezultatele avertizează că diversificarea ofertelor, multiplicarea dorințelor și atașamentul pentru lucruri diminuează fericirea și capacitatea noastră de a ne simți mulțumiți. Suprastimularea senzorială și „Data Smog” scad dispoziția noastră de a contempla, dar și capacitatea de introspecție.

Părintele diacon Sorin Mihalache afirmă că literatura patristică ne pune înainte trei mari dușmani ai vieții noastre: plăcerea, averea și puterea. Sunt oameni care se califică la prima, preferând să trăiască viața aceasta în plăcere. Este rolul pe care și-l asumă consumatorul, care-și trage toată bucuria acestei vieți din simțuri. Poate să călătorească, să guste, să compare, să vadă profiluri arhitecturale, să-și asigure diversitatea acestei vieți din diversitatea locurilor pe care le vizitează ca turist. Poate să-și lărgească spiritul cu o diversitate culinară extraordinară, încercând bucătării peste bucătării, care mai de care mai rafinate, și diversitatea vieții să fie asigurată de această masă de experiențe senzoriale pe care să le poată organiza. Sunt tratate întregi de filosofia gustului, de filosofia erotismului, de filosofii culturale.

„Un om care se leagă foarte mult de lucruri, sărăcește în adâncimile lui”

Sfântul Maxim Mărturisitorul avea o cheie interpretativă pentru felul acesta de a trăi, calificând acest gen de existență al omului trupesc.: „Cine se hrănește cu simțurile trupului din lume se va hrăni sufletește din simțuri și mental din acest suflet robit de simțuri.” Fericitul Augustin descria acest fapt: dacă nu ne străduim să devenim duhovnicești până și în trupul nostru, vom deveni trupești până și în cugetul nostru.

Există totuși persoane care depășesc această existență, dar care vor avea de luptat cu următoarea redută: averea. Aceasta este o ispită mai „nobilă” pentru că este destinată persoanelor care au o oarecare distanță față de lucrurile sensibile și o profunzime a spiritului.

„Foarte multe forme de avere stau să ne ispitească astăzi. Există o avere care poate fi văzută, monetarizată, ușor de trasnformat în finanțe, sau poate fi o avere de tip intelectual, când avem o operă care ne aparține și ținem foarte mult la ea (în cazul artiștilor, de exemplu). Ne legăm sufletul de obiecte care sunt valoroase și depunem un efort semnificativ să le protejăm”, subliniază diac. dr. Sorin Mihalache.

Potrivit Sfinților Părinți, atunci când un om se atașează foarte mult de lucruri, sărăcește în adâncimile lui. Numai însoțirea de către o altă persoană îi asigură  lui adâncimea spiritului. Există totuși și putința de a depăși averea prin anumite experiențe ale vieții - pierd ce aveam mai scump într-un accident, îmi arde casa  etc. Atunci ne dăm seama de perisabilitatea ei.

„Provocarea cea mai mare este să ne mutăm atenția de la darurile noastre la cele ale aproapelui”

Războiul nu s-a terminat încă. Ispita puterii este mai rafinată decât cele două și prinde în ea spirite mai erudite, care au o adâncime și mai mare. Puterea are foarte multe forme. Poate fi putere de tip politic sau social, notorietate, care vine din spațiul public, dar poate să stea și în ceea ce noi considerăm a fi o competență. Informația, știința, capabilitățile corporale - pentru cineva care este coregraf, vocea -pentru cineva care este actor, chipul - pentru cineva care este fotomodel, tot ceea ce instituie o relație de superioritate între cel dăruit și cel care nu e dăruit e pasibil să fie interpretat ca putere.

„Dacă trecem peste știința pe care o avem și ne comportăm firesc cu cineva care nu știe, sau care nu-i la fel de frumos, sau care nu are notorietatea pe care o avem noi, câștigăm foarte mult pentru că vom reuși să ne bucurăm de oameni care n-au știința, frumusețea  sau notorietatea noastră, dar au alte daruri pe care noi nu le putem vedea pentru că suntem foarte conștienți de cele pe care le avem noi înșine. Tot ceea ce ținem la mare preț în sufletul nostru este o piedică în a iubi și a aprecia pe frații noștri care nu au acel lucru. Provocarea cea mai mare este să trecem peste darurile acestea”, îndeamnă diac. dr. Sorin Mihalache.

La polul opus este tentația bună de a fi atrași, îmboldiți interior pentru cunoaștere, pentru virtuți, pentru înțelepciune sau edificare spirituală. Acestea sunt celelalte proiecte în care am putea investi timpul vieții noastre.

„Ținta vieții nu este să facem, ci să contemplăm”

Sfântul Grigorie Palama scrie că există trei tipuri de cunoaștere sau vedere a realității: vederea sensibilă, vederea inteligibilă și vederea prin credință. Dacă în primele două suntem pe terenul filosofiei, prin a treia pășim pe terenul credinței. Credința este singura care poate să facă legătura de la malul cunoașterii la malul Vieții depline. Credința este ușa prin Taine spre raiul viețuirii cu Dumnezeu, iar dragostea este interiorul acestui Rai, cum spunea Părintele Stăniloae. Ținta vieții nu este să facem, ci să contemplăm. Munca este pregătirea pentru aceasta. Omul s-a născut în lume ca să se mire, să se uimească. Și uimindu-se, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate minunățiile ce-l înconjoară.

„Ceea ce avem, avem prin credință, ceea ce suntem, suntem prin iubire, cum spunea un coleg de la facultate. Credința este începutul acestui drum, ne ajută să trecem până pe malul celălalt, al Vieții depline, dar nu suntem prin credință, ci suntem prin iubire. Iubirea este cea care angajează toate facultățile cunoașterii și vieții noastre și dă sensul acesta al Vieții depline”, a concluzionat diac. dr. Sorin Mihalache.