Mă aflam, în slujba lui Hristos, în misiunea apostolică din Basi, localitate din statul Burundi – Africa Răsăriteană. Într-una dintre călătoriile sale pastorale, la Paştele din 2005, mitropolitul Africii Centrale, Ignatie, printre alte cuvinte folositoare de suflet, ne-a povestit şi următoarea întâmplare.

La misiunea apostolică cu sediul în Kanagka, Africa Centrală, un copil de gimnaziu trecea, într-o dimineaţă, pe lângă biserică. Din curiozitate, a intrat înăuntru. De la strană se auzeau frumoase cântări bisericeşti, în tot lăcaşul era o atmosferă de taină, iar cei din acelaşi neam cu el se rugau cu evlavie. A rămas uimit de slujbă şi de misiunea fascinantă a acestei Biserici. După ce i-a întrebat pe câţiva dintre cei prezenţi mai multe lucruri legate de această credinţă, s-a înscris în catalogul catehumenilor. Fără ştirea părinţilor săi, care erau fanatici idolatri, a urmat cursurile catehetice şi după şase luni s-a botezat.

Şi, într-adevăr, harul Sfântului Botez l-a întărit în credinţa ortodoxă şi l-a convins că aceasta este adevărata Biserică a lui Hristos, unde omul îşi poate găsi mântuirea sufletului. Cu multă bucurie le-a destăinuit şi părinţilor săi acest lucru şi a încercat să-i convingă să urmeze acestei Biserici, dacă într-adevăr voiau să câştige viaţa cea veşnică.

Părinţii săi (mai ales tatăl) s-au supărat foarte tare când au auzit că s-a botezat. Era cât pe ce să-l ia la bătaie. S-au dus să se sfătuiască cu magul satului, liderul lor spiritual, să-i ceară ajutorul în vederea întoarcerii fiului lor la credinţa tribului. Acela le-a spus că nu are această putere, pentru că o forţă spirituală mult mai mare îi protejează pe ortodocşi din momentul în care primesc botezul şi după aceea. Dar i-a promis că va încerca. Disperat în încercarea sa, tatăl i-a spus magului că, dacă nu reuşeşte să-l întoarcă înapoi, poate să-l şi omoare pe copil, pentru că i-a jignit pe zei şi pe strămoşii lor. I-a mai spus că-l va plăti cu dărnicie pentru serviciile aduse. Promiţându-i rezultate satisfăcătoare, vrăjitorul s-a apucat de treabă, invocând ajutorul lui satana...

În dimineaţa următoare, copilul se îndrepta, ca de obicei, spre şcoală. Pe drum a văzut ceva îngrozitor şi s-a oprit speriat. Veneau către el cu viteză doi şerpi boa uriaşi. Înspăimântat, şi-a adus aminte de lecţiile catehetice şi şi-a făcut semnul sfintei cruci, invocând ajutorul puterii lui Hristos. Rezultatul a fost spectaculos şi eficient. Şerpii s-au întors înapoi şi au dispărut în tufişuri, mânaţi parcă de o forţă nevăzută. Prin puterea crucii, tânărul i-a învins pe demonii care erau trimişi de mag să-l omoare. Când s-a întors de la şcoală, le-a povestit părinţilor săi teribila întâmplare, cum a fost salvat de la o moarte sigură, din pricina şerpilor...

Tatăl său s-a prefăcut că se bucură, pentru a nu-şi da în vileag planurile ascunse pe care le ţesuse împotriva fiului său. După masa de prânz, a alergat într-un suflet la vrăjitor şi l-a întrebat:

- Ai reuşit să faci ceva din cele câte te-am rugat ieri?

- Astăzi, prietene, i-am trimis fiului tău, la ora la care pleca spre şcoală, doi demoni, sub forma a doi şerpi mari boa, ca să-l sugrume şi aşteptam să văd ce se întâmplă.

- E adevărat, şerpii s-au arătat. Mi-a spus-o fiul meu. Dar, înainte de-a apuca să-i facă ceva, acela şi-a făcut semnul pe care creştinii îl numesc cruce, iar şerpii tăi s-au făcut nevăzuţi.

- Ţi-am spus-o, prietene, la creştinii ortodocşi există o putere de neînvins, care ne strică nouă treburile. Oriunde au apărut aceştia şi Biserica lor, noi nu mai avem putere să facem nimic, pentru că ne învinge puterea Dumnezeului lor...

Tatăl copilului s-a îndreptat spre casă, pătruns de o mulţime de gânduri. Pentru prima dată în viaţă se îndoia de puterea credinţei strămoşilor săi. L-a rugat pe fiul său să-i mai relateze încă o dată, în amănunt, istoria întâlnirii cu cei doi şerpi.

Dumnezeu a făcut în continuare o minune şi mai mare. Astăzi toată familia a trecut la Ortodoxie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiul lor, prin care s-a putut săvârşi minunea convertirii familiei, prin care au aflat de unicitatea Bisericii noastre şi au fost învăţaţi despre mântuirea veşnică a sufletelor. Slavă lui Dumnezeu de o mie de ori!

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile - mărturie a dreptei credinţe. Despre adevărul Ortodoxiei şi rătăcirile papismului, Ediția a II-a revăzută, Editura Areopag, 2012, pp. 107-110)