Cât de des nu se întâmplă ca celui îndrăgostit să i se spună: „Ce ai găsit la el? Ce ai găsit la ea?" - şi omul dă răspunsul absolut delirant: „Dar nu vezi ce minunată este, ce frumos es­te?" Şi se dovedeşte că, da, aşa şi es­te, omul cu pricina e minunat, pentru că cel care iubeşte vede frumuseţea, iar cel care nu iubeşte, sau e nepăsă­tor, sau urăşte vede doar rănile. De lu­crul acesta, iată, e foarte important să nu uităm. Este extrem de important să ne amintim că dragostea este realistă până la capăt, că ea îl cuprinde în în­tregime pe om şi că ea vede, ea este văzătoare, însă în loc să osândească, în loc să se lepede de om, ea plânge pentru schilodirea lui şi este gata să îşi dea viaţa pentru ca tot ce-i bolnav, tot ce-i stricat să fie îndreptat şi tămăduit.

 (Mitropolitul Antonie, Taina Iubirii, Editura Sophia, 2009,  p. 59)