iubire

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere, mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere. Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie, cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

Durerea celor ce nu pot iubi

„Să nu vă închipuiți că în iad Dumnezeu nu iubește, dar iubirea lucrează în diferite chipuri.”

Harul lui Dumnezeu bate la ușa fiecăruia

Fiecare cu fiecare ne întâlnim și sunt metodele pedagogiei divine prin care Dumnezeu trimite fiecăruia solii Lui ca să-l trezească. Nu există om căruia să nu-i fi „ciocănit” harul la ușă.

Harul lui Dumnezeu lărgește inimile noastre

Tot cel ce purcede pe Calea Domnului primește, prin puterea Crucii și a învierii Sale, harul lărgirii inimii care îl face să devină universal. De aceea Sfântul Pavel îi îndeamnă pe corinteni: „Fraților, lărgiți și voi inimile voastre” (II Corinteni 6, 13).

(Video) Exercițiu practic pentru o comunicare mai bună în familie

Conferință organizată la Colegiul Sfântul Nicolae, intitulată: „Credibilitatea noastră în fața oamenilor”, susținută de Părintele Răzvan Ionescu. Vă recomandăm să urmăriţi înregistrarea completă a conferinţei, aici.

Duhul Sfânt vine atunci când suntem receptivi

Dumnezeu îl respectă și nu-l constrânge pe om. Este uimitor felul în care Dumnezeu Se smerește înaintea noastră. Și atunci când ne deschidem inimile către El, suntem copleșiți de convingerea că El este într-adevăr Tatăl nostru.

Faptul de a ne privi realitatea noastră jalnică e un dar ceresc

Oroarea de a ne vedea pe noi înșine așa cum suntem e ca un foc mistuitor. Cu cât mai sever își face acest foc lucrarea sa curățitoare, cu atât mai aproape de agonie e durerea noastră spirituală.

Să-l acceptăm pe celălalt așa cum este el în viața noastră de zi cu zi

Pentru a dobândi adevărata iubire, arunci, dai afară „eul” tău. Negi „eul” tău ca prin această negare să dobândești, să simți și să trăiești omul adevărat. Te eliberezi astfel și te echilibrezi.

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în inima noastră” – Arhimandritul Cleopa Ilie

Prin toate ne mustră conştiinţa când greşim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la El: „Omule, ai greşit. Eu te iert, dar să nu mai faci. Vino la Mine, căci la Mine este izvorul iertării, al iubirii şi al milostivirii! Pune început bun de azi înainte, să nu mai păcătuieşti”.

Pagini