iubire

Obișnuința și deprinderea fac jugul ușor și povara ușoară

Când noi facem fapte rele, El ne răsplătește cu bune răsplătiri, ca să pricepem și să alergăm la pocăință și ca să zicem în sinea noastră, după ce am chibzuit bine, că dacă noi lucrând fapte potrivnice lui Dumnezeu suntem acoperiți de binefacerile Lui, cât bine nu ne va face El dacă vom vrea să împlinim cele iubite Lui.

Eu, dintre toate, prefer iubirea ta!

Niciodată să nu-i vorbeşti vulgar, ci cu cumpătare, cu preţuire, cu iubire multă, s-o cinsteşti. Arată-i că-ţi place tovărăşia ei, că preferi să rămâi cu ea acasă decât să te învârţi prin piaţă. S-o preferi dintre toate şi pentru toate şi s-o lauzi pentru frumuseţea, pentru înţelepciunea ei.

Mituri despre dragoste și relația de iubire – partea a-II-a

„Întotdeauna o să avem încredere unul în celălalt – imediat și pentru totdeauna.” – Relațiile sănătoase și, pur și simplu, confortul sufletesc sunt imposibile fără încredere – dar cine a zis că asemenea relații trebuie să apară „la prima vedere”? În viața reală, încrederea se cucerește cu încetul.

De vrei s-ajungi la Dumnezeu...

Să nu amâni la nesfârșit  Un ajutor ce ți se cere De către omul necăjit, Cu ochii umezi de durere.

Peştera Apocalipsei din insula Patmos

Sfânta carte a Apocalipsei, care întregește Sfânta Scriptură, este o scriere importantă pentru întreaga lume creştină.

Iubirea este tare greu de dus atunci când e purtată în afara lui Dumnezeu.

Iubirea, antidot al patimilor

Dacă sădim dragostea în inimile noastre vom deveni sfinți. Da, fiindcă toți sfinții prin iubire s-au făcut plăcuți lui Dumnezeu.

„Iubirea este tare greu de dus atunci când e purtată în afara lui Dumnezeu” – Pr. Visarion Alexa

Prezența iubirii în viața noastră e tulburătoare, nu prea știm ce să facem cu ea. Un om care e iubit, ori se sperie, ori e sufocant, ori devine dependent. Iubirea e tare greu de dus, când e purtată în afara lui Dumnezeu.

Nădejdea – încrederea nezdruncinată în cuvântul lui Dumnezeu

Alături de credință și iubire, nădejdea este una dintre cele trei virtuți creștine fundamentale.

„Nu vreau să repet greșelile părinților mei” – oare acesta e scopul meu ca părinte?

Oare câţi dintre noi nu vom fi spus măcar odată, confruntându-ne cu greşelile, scăpările, păcatele părinţilor noştri, că noi nu vom face niciodată aşa? Câţi dintre noi, într-adevăr, nu facem „aşa”, dar facem exact contrariul, tocmai de teama de a nu ajunge „ca mama ori ca tata”. Dar cât de liber alegem această atitudine? Alegem acel lucru pentru că aşa cere situaţia ori ca să evităm să ajungem ca cineva pe care nu-l aprobăm într-un anume comportament?

Pagini