Există în Evanghelie mai multe relatări despre minunile săvârşite de Mântuitorul asupra orbilor. Aceştia nu mai pu­teau sta departe de Cel ce le dăruise vederea, simţindu-se irezistibil atraşi de El şi urmându-L oriunde Se ducea. Ast­fel, atunci când ni se deschid ochii duhovniceşti către ade­văr, nu mai putem rămâne în beznă, suntem atraşi spre lu­mină, spre Hristos.

Să mergem şi noi acolo unde au mers cei ce şi-au recă­pătat vederea. Domnul săvârşeşte şi asupra noastră aceeaşi minune. Ne deschide ochii duhovniceşti, ne luminează cu lumina Sa sufletul. Să mergem şi noi spre El, să părăsim viaţa în păcat şi întunericul în care am orbecăit până acum.

Pentru cei ce şi-au recăpătat ve­derea şi care nu-L slăbesc din faţa ochilor, calea va fi întot­deauna deschisă, scăldată în lumină, ducând spre limanul de linişte, spre împărăţia veşnicei iubiri. (Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 98)