Aproape toți oamenii din ziua de azi dau sau au dat teste în diverse forme. Oamenii se pregătesc cu mai multă sau mai puțină frenezie pentru teză, pentru bacalaureat, pentru examenul de admitere, pentru testul de mâine, pentru restanța de săptămâna viitoare, pentru un test psihologic, pentru un interviu de angajare sau pentru orice altfel de teste. În urma rezultatelor obținute la testul cu pricina se face apoi o scară și se anunță că Galileo Galilei cu un IQ aproximat de 185 a fost mai inteligent decât Einstein care nu a urcat decât până la 160 sau că domnul Cutărică Oarecare a obținut postul la angajare cu un punctaj cu 12,7% mai mare față de domnișoara Nu-știu-care Careva. Am putea dezbate mulți ani dacă acest sistem de „întrecere” între oameni este unul corect sau nu, dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc astăzi.

Orice test are trei mici neajunsuri destul de importante și m-am izbit în diverse situații de fiecare dintre ele, motiv pentru care la ora actuală am o repulsie față de orice sistem care pretinde că testează oameni, așa cum alții testează mașini și le dau note. Cei care au încercat vreodată să facă diverse comparații chiar și între calculatoare, știu cât de dificil poate fi acest lucru. Trebuie să ceri de la bun început niște specificații foarte clare și să stabilești cât contează procentual diagonala ecranului față de frecvența microprocesorului, cât înseamnă memoria față de viteza plăcii video și multe altele. După ce ai stabilit un astfel de sistem, ar trebui să ai încredere neabătută în el pentru că mereu se vor găsi oameni care să conteste sistemul propus și să spună că trebuia pus un mai mare accent pe memorie și mai puțin pe viteza de conectare la Internet sau că este mai importantă inteligența emoțională (IE) decât cea analitică (IQ) sau că pacea e mai mare decât dreptatea de opt ori, de o mie de ori sau de mii de ori fără să specifice un număr exact.

Primul neajuns al unui test îl reprezintă așadar capacitatea – și folosesc acest cuvânt cât mai generic cu putință – celui care concepe testul. Capacitatea lui de înțelegere, cunoștințele și înțelepciunea de a alege ceea ce contează sunt lucruri foarte importante în crearea unui test. Un lucru este de bază aici și îl consider vrednic de subliniat. Nimeni nu poate concepe o metodă de a testa pe cineva care este superior creatorului de test. Dacă în cazul unei diferențe mici poate ar mai exista oarecare îndoieli, în cazul în care diferența între creatorul de test și cel testat este foarte mare în favoarea celui din urmă, tot testul devine un fiasco.

Pentru exemplificare voi aminti un episod din viața lui Niels Bohr pe vremea când dădea un examen la fizică la Universitatea din Copenhaga. Problema propusă de profesor spunea „ai un barometru, trebuie să afli înălțimea unei clădiri”. Tânărul Bohr vine la tablă și spune „e simplu, mă urc pe clădire, dau drumul barometrului și măsor cu un cronometru timpul de cădere, de aici înlocuiesc în formula căderii libere și calculez distanța parcursă de barometru”. Răspunsul profesorului a fost sec „Greșit! Ai căzut la examen” și-l dă afară. Studentul care pe vremea aceea încă nu ajunsese celebru a făcut contestație la conducerea universității argumentând că răspunsul lui a fost corect dar poate domnul profesor ar fi dorit un alt răspuns. Este reexaminat. Aceeași întrebare. Răspunsul vine repede „mă sui pe clădire, leg barometrul cu o sfoară, îi dau drumul încet în jos să nu-l sparg și când a ajuns jos, trag sfoara înapoi și o măsor ca să văd ce înălțime are clădirea”. Profesorul pufnește un „nu” scurt. Studentul zice „o altă variantă ar fi să măsor înălțimea barometrului, să măsor distanța până la clădire și apoi prin metoda triunghiurilor asemenea să calculez înălțimea clădirii”. Indignat, profesorul îi atrage atenția că se află la un examen de fizică, nu la unul de matematică și mai are voie să dea încă un răspuns și de data aceasta ar trebui să fie cel „corect”. Studentul răspunde fără să clipească „domnule profesor, știu ce răspuns doriți de la mine. Vreți să spun că măsor presiunea atmosferică la baza clădirii, apoi o măsor pe clădire și din diferența de presiune calculez diferența de altitudine dar pentru că acest răspuns este mult prea banal și plicticos, vă rog să-mi dați voie să vă propun încă o soluție. Iată, iau barometrul, merg la administratorul clădirii și îi spun «dacă îmi spuneți ce înălțime are această clădire, vă fac cadou acest frumos barometru»”. Iată, așadar, că un om supus unui test, având o capacitate de înțelegere superioară celui care a creat testul, poate găsi nu mai puțin de patru soluții corecte la orice problemă, oricât de simplă ar părea. În cazul în care creatorul testului nu-și cunoaște propriile limite, acest lucru poate crea mari neajunsuri cum ar fi de exemplu, să-l cadă la examen pe singurul absolvent al Universității din Copenhaga care este și laureat al premiului Nobel. Din fericire în acest caz nu s-a ajuns până acolo.

Nu întotdeauna cel care concepe testul este și cel care-l aplică. În cazul în care cel care aplică testul nu-l înțelege și nu are o capacitate superioară celui testat, din nou, se ajunge la eșec și aceasta constituie a doua problemă importantă a testelor. Un exemplu este problema cu un milion de euro. Testul sună cam în felul următor: „ce ai face dacă ai avea un milion de euro”. Inițial, problema a fost gândită cu un milion de dolari și este destul de veche așa că probabil ar trebui actualizată în ziua de azi la o sumă mult mai mare, de exemplu un miliard, din cauza inflației. Scopul testului este să spui ce ai face dacă nu ai avea grija banilor, nu cum anume i-ai împărți. Aici, cei care sunt atenți la formulări vor observa că întrebarea nu este „ce ai face cu un milion” ci „ce ai face dacă ai avea un milion”, adică ce ai face tu, ca persoană, nu cum împarți banii. Este un test gândit pentru a ajuta oamenii, copiii, elevii, studenții să-și aleagă un drum în viață. Pentru că ceea ce te gândești că ai face dacă ai avea o sumă cumplit de mare de bani, adică dacă n-ai avea grija banilor, este ceea ce probabil te-ar face fericit. Prin urmare aceasta ar fi cariera „de vis” pe care ai putea s-o urmezi. De aici consilierul, psihologul sau cel care aplică testul, ar trebui să-i arate celui testat cum ar putea să-și împlinească visul fără să aibă nevoie de un milion de euro, dolari sau kilograme de aur, lucru de multe ori trecut cu vederea pentru că într-o societate în care accentul cade pe poziția socială și pe starea materială trebuie date la o parte multe straturi până când se ajunge la rădăcina problemei și nu toți au răbdare să ajungă până acolo. La fel, un test de „viteză” pentru un calculator nu este întotdeauna relevant pentru că viteza în cazul calculatoarelor este relativă la aplicațiile folosite. Din păcate, așa cum spuneam, de multe ori cei care aplică testele nu înțeleg scopul cu care au fost făcute, nu înțeleg „mintea creatorului”.

A treia, nu lipsită de importanță, problemă este faptul că testele au amprenta culturală a locului și a persoanei care le-a gândit și, nu arareori, a traducătorului. De aceea cu cât un test este mai valoros și mai vestit, ajunge mai repede să-și piardă din valoare atunci când este gândit în sistem imperial și aplicat celor care gândesc metric, sau conceput în societatea vestică și aplicat în orient sau dacă este făcut de oameni care pun o valoare oarecare pe bunuri materiale și se aplică unor oameni fericiți, care nu-și doresc nimic mai mult. Teste concepute de oameni care gândesc în 11 dimensiuni, în stringuri și în legi imuabile ale fizicii și apoi aplicate unora care știu că nu există limite reale pentru ceea ce poate face un om pentru că au văzut „minuni” cu ochii lor, nu vor avea niciodată, nici o valoare.

Aș spune totuși că în afară de aceste trei mici neajunsuri, orice sistem de testare, fie că este făcut pentru oameni, fie că este pentru mașini, este „aproape perfect”. Totuși atunci când conștientizăm aceste probleme, nu mai dăm teste celor din fața noastră ci purtăm discuții, în care nu se poate stabili exact cine învață pe cine pentru că apare schimbul de idei. În asemenea situații scopul nostru în viață se mută de la a fi cu o sutime de punct deasupra celorlalți la a găsi oameni cu care să ne înțelegem ușor și cu care să putem face treabă bună indiferent dacă reparăm rețele de calculatoare, dacă facem o operație complicată pe cord, dacă ne jucăm sau dacă punem masa pentru cei dragi. Acestea fiind spuse, urez mult succes tuturor celor care nu pot evita testele. Celorlalți, oamenilor fericiți nu le pot ura decât să fie fericiți în continuare.