Între beneficiile produse de tehnologiile digitale, este demonstrat că ele: „permit o circulație aproape nelimitată a știrilor, a gândirii intelectuale, a artei, a divertismentului și a altor informații. Permit învățarea unor noi aptitudini. Facilitează o eliberare a creativității și a unui câmp larg de opinii. Permit o conexiune fără precedent între oameni cu aceleași interese și aspirații. Permit comunicarea în timp real cu colegi de serviciu, prieteni, oameni dragi și străini din întreaga lume. Permit ca o mulțime de minți să conlucreze la rezolvarea unei probleme”[1]. La fel, ele „ușurează menținerea legăturilor cu familia și cu prietenii adevărați. Studiile arată că socializarea online și dezvăluirile despre sine pot îmbunătăți relațiile dintre adolescenți, ceea ce duce apoi la o accentuare a stării de bine. Totuși, acest rezultat benefic apare doar cu prietenii adevărați și cu familia. Când tehnicile de comunicare sunt folosite cu străinii, ele tind să ducă la diminuarea sentimentului că ești conectat la societate”[2].

Este indubitabil faptul că noile tehnologii digitale „pot face extraordinar de mult bine, pot schimba în bine nenumărate vieți și pot aborda provocări fundamentale, de la o ajuta la deblocarea următoarei generații de energie curată până la producerea de tratamente ieftine și eficiente pentru cele mai complicate afecțiuni medicale. Tehnologiile pot și ar trebui să ne îmbogățească viețile; din punct de vedere istoric, trebuie repetat că inventatorii și antreprenorii din spatele lor au fost puternici promotori ai progresului, îmbunătățind standardele de viață pentru miliarde dintre noi. Dar, fără control, orice alt aspect al tehnologiei și orice discuție despre neajunsurile sale etice sau despre beneficiile pe care le-ar putea aduce sunt lipsite de importanță. Avem nevoie urgentă de răspunsuri clare cu privire la modul în care următorul val poate fi controlat și stăvilit, la modul în care pot fi menținute garanțiile și beneficiile statului național democratic, dar, în acest moment, nimeni nu are un astfel de plan. Acesta este un viitor pe care niciunul dintre noi nu și-l dorește, dar mă tem că este din ce în ce mai probabil...”[3].

La aceste aspecte pozitive, privitoare la dispozitivele digitale și la utilizarea lor, se adaugă, însă, o lungă listă de pericole ce se pot ascunde în spatele ecranelor. Cercetări de cea mai certă valoare științifică și probitate morală derulate pe parcursul a aproape 30 de ani de la apariția și propagarea acestui nou val din istoria omenirii avertizează și asupra efectelor negative, probate și verificate clinic, experimental. 

În sinteză, precum observa Manfred Spitzer, „mediile digitale creează dependență și ne privează de somn. Ele dăunează memoriei, reduc activitatea mentală și de aceea nu sunt indicate pentru stimularea învățării în mediul școlar. În ce privește mintea și relațiile dintre noi, ele nu au efecte pozitive, ci mai degrabă o mulțime de efecte secundare: pe internet se minte și se înșală mai mult decât în lumea reală. Cine se conectează la lumea virtuală printr-un clic, are o capacitate de reflecție mai scăzută (deoarece este mai lentă) decât cei care înțeleg lumea reală. Iar cine discută cu oameni reali lucruri învățate le va memora mai bine decât cei care fac același lucru în chat-uri. Rețelele de socializare afectează comportamentul social și provoacă anxietate și depresii. În ciuda afirmații contrare privind capacitățile nativilor digitali, folosirea internetului afectează de obicei căutarea avizată a informațiilor și autocontrolul. O dezvoltare cerebrală incorectă, mai ales a lobului frontal, unde se află centrii atenției și ai funcțiilor sociale, duce la tulburări de atenție și depresie. Folosirea mediilor digitale la grădiniță și în școala primară echivalează – tocmai pentru că la vârsta copilăriei creierul este foarte modelabil – cu expunerea copiilor la un drog periculos. Conform datelor Ministerului Educației din Coreea de Sud, de exemplu, țara cu cea mai dezvoltată implementare a mediilor digitale în școli, în anul 2010, deja 12% dintre toți elevii erau dependenți de internet. La asta, se adaugă efectele exercitate asupra învățării de expunere continuă la anumite conținuturi: sexul în mediile digitale duce la începerea timpurie a vieții sexuale la tineri, jocurile de acțiune inspiră un stil de condus agresiv, prezența alcoolului în filme duce la un consum crescut de alcool, iar o scenă de suicid prezentată într-un film duce la mai multe sinucideri reale (se vorbește aici de efectul Werther). Având în vedere toate aceste consecințe negative dovedite științific ale mediilor digitale asupra minții și corpului tinerilor, se ridică întrebarea de ce nimeni nu protestează sau nu se indignează. De ce nu se face nimic?”[4].

Desfășurate, aceste efecte se observă la nivel fizic, psihic, social și moral. Utilizarea excesivă a internetului provoacă „euforie în timpul conectării online; nervozitate sau apatie după întreruperea activității online; neputința întreruperii conexiunii cu mediul online, chiar în prezența consecințelor negative; izolare socială, anxietate, izolare, depresie, minciună, sentimente de vinovăție, frică, singurătate, pierderea noțiunii timpului, modificări ale dispoziției, stres, dificultatea împlinirii sarcinilor școlare, de serviciu, familiale, a altor activități sociale sau amânarea începerii executării acestora (procrastinare), evitarea muncii, plictisire la efectuarea unor sarcini de rutină”[5].

De asemenea, supraexpunerea la dispozitivele și aplicațiile digitale îi face pe tineri mai nevrotici și mai puțin extravertiți, anxioși social și izolați emoțional, având un slab control slab impulsurilor și niveluri crescute ale impulsivității. Se observă, la ei, inclusiv prin aparatura de rezonanță magnetică funcțională, deficiențe în memoria de lucru, disfuncție executivă și impulsivitate, modificări fiziologice. Din sfera cardiacă, se constată o creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac. Sunt tot mai des întâlnite cazurile de, anxietate, reducerea funcției imunitare, mediată de creșterea nivelurilor de stres și a activității nervoase simpatice, implicit a cortizolului, ceea ce determină scăderea capacității organismului de a lupta împotriva bolilor și crește riscul de osteoporoză, de hipertensiune arterială, de boli cardiovasculare, de obezitate sau de depresie[6]. La aceasta categorie de persoane, se pot instala  tulburări ale comportamentului alimentar: inapetență, mese neregulate, sărite, o dietă de slabă calitate, de tipul „junk” și „fast-food”, care provoacă nutriționale, urmate de tulburări ale creșterii și dezvoltării[7].

Categoria cea mai afectată o reprezintă copiii și adolescenții, al căror creier nu este deplin dezvoltat și maturizat, și la care efectele sunt mai grave și mai greu de vindecat cu cât vârsta utilizatorilor este mai mică și „vechimea” sau familiarizarea loc cu acestea este mai mare.