Ceramica de Schitu Stavnic, inclusă în Patrimoniul Cultural Imaterial al României
Meșteșugul tradițional al olăritului din Schitu Stavnic a fost oficial inclus în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial al României, confirmând astfel valoarea sa istorică și culturală. Practicat de peste două secole, acest meșteșug a jucat un rol esențial în viața comunității locale și în identitatea culturală a zonei.
Primele mențiuni despre olăritul din Schitu Stavnic datează din 1820, iar în secolul XX, satul a devenit unul dintre cele mai importante centre de ceramică utilitară din Moldova. Vasele produse aici, de la chiupuri pentru borș la borcane și recipiente pentru alimente, sunt apreciate pentru rezistența și tehnicile tradiționale de prelucrare a lutului.
De-a lungul timpului, meșteșugul a fost transmis din generație în generație, iar nume precum Dumitru Ifrim, desemnat „Tezaur Uman Viu” în 2013, au contribuit la păstrarea acestei tradiții. În prezent, doar câțiva olari, printre care Daniel Ifrim, mai practică această artă, în ciuda dificultăților legate de scăderea interesului tinerilor și de lipsa unor piețe de desfacere stabile.
Prin includerea în patrimoniul cultural imaterial, ceramica de Schitu Stavnic beneficiază de recunoaștere națională și de un cadru oficial de protejare. Autoritățile locale, alături de organizații culturale, propun măsuri de revitalizare, cum ar fi sprijin financiar pentru meșteri, organizarea de târguri și promovarea olăritului în școli. Rămâne de văzut dacă aceste inițiative vor reuși să asigure continuitatea unui meșteșug unic, parte din identitatea culturală a României.
