Avva Matias, unul dintre Sfinţii Părinţi ai pustiului Sinait, a povestit următoarele:

Când locuiam în Arandula, păzeam Sfânta Împărtăşanie încuiată în chivotul Bisericii. Obişnuiam în fiecare duminică să împărtăşesc sclavii acelei pustii cu preacinstitul Trup.

De multe ori mergeam duminica la biserică şi găseam chivotul deschis. Mă întristam datorită acestui fapt şi m-am hotărât odată să pecetluiesc chivotul cu ceară şi pecete, nu înainte de a număra Sfintele Părţi.

Următoarea duminică, deci, am găsit neatinsă pecetea, însă deschizând chivotul am constatat că lipseau trei părticele.

Au început să mă chinuie fel de fel de gânduri. Următoarea duminică însă s-a arătat în visul meu trei monahi şi după ce m-au trezit mi-au spus:

- Scoală, e timpul rugăciunii.

- Cine sunteţi, părinţilor, de unde veniţi? i-am întrebat.

Noi, mi-au răspuns, suntem păcătoşii care, de multe ori, venim şi ne împărtăşim. De acum înainte să nu te mai ocupi cu asta.

Atunci am înţeles că erau pustnici şi am mulţumit lui Dumnezeu că a dăruit generaţiei noastre astfel de oameni sfinţi.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 56-57)