Neobositul stareț al Mănăstirii Pângărați din Neamț, arhimandritul Varnava era cunoscut în vremea sa ca un priceput dascăl și duhovnic. Sătenii îi purtau un respect deosebit acestui călugăr care îi învăţa pe copiii lor carte, recomandându-i pe cei mai buni dintre ei ca preoţi la sate.

În toamna anului 1849, starețul s-a îmbolnăvit greu, încât nu mai avea nădejde de viaţă. În luna decembrie a acelui an a cerut ucenicilor să-l ducă la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana din Mănăstirea Bistriţa. Aici, cu multe lacrimi rugându-se, s-a vindecat desăvârşit, prin minune, şi s-a întors sănătos la mănăstirea sa.

Ca semn de recunoștință, starețul a împodobit icoana Sfintei Ana cu o strană nouă, care se păstrează până astăzi. Iar pe reversul ei a scris următoarele: „Această strană pentru sfânta icoană făcătoare de minuni s-a făcut cu toată cheltuiala cuvioşiei sale, Arhimandritul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângăraţi, care, îmbolnăvindu-se cumplit la 1849, decembrie 14, şi fiind la ceasul de pe urmă, cu mare laudă sfânta icoană îndată l-a făcut sănătos. Iar strana s-a gătit la anul 1853, ghenarie, 24”.