Anul 2021 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul”, ocazie fructificată în diferite moduri pentru a se pune în valoare atât rolul Diasporei românești, cât și importanța liturgică şi culturală a cimitirelor. Seria de știri și articole referitoare la cimitirele germane în care odihnesc ostași români din Primul Război Mondial a început în 2018, Anul Centenar al Marii Uniri și totodată de pomenire a soldaților români care au luptat pentru întregirea Patriei-mamă. Cu această ocazie, în urma unei colaborări cu Federația Națională a întreținerii mormintelor de război („Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V.”), purtată prin intermediul secretariatului Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei, Europei Centrale și de Nord, am primit mai multe documente cuprinzând nume ale soldaților români din Primul Război Mondial înmormântați în diferite cimitire militare sau civile din Germania. Între timp, această arhivă s-a lărgit cu multe noi informații primite fie de la preoți parohi, fie din cercetări în biblioteci, articole disponibile pe internet, între care merită să fie menționate cu precădere listele furnizate de Oficiul Național de Comemorare a Eroilor. (https://once.mapn.ro/pages/view/96)  

Despre cimitir

Cimitirul orășenesc (Stadfriedhof) din Bayreuth este clasat ca una dintre cele mai importante necropole din Bavaria, cu monumente, mausolee și capele baroce, având însemnătate istorică și artistică deosebită. A fost întemeiat în 1545, iar aici sunt înmormântate personalități culturale precum compozitorul Franz Liszt (1811-1886), scriitorul Jean Paul (1763-1825), mai mulți compozitori din familia Wagner, precum și numeroși nobili locali. În cimitir există câteva sectoare în care sunt înmormântați în total 843 soldați căzuți în Primul și Al doilea Război Mondial, atât germani, cât și italieni, români, ruși, ucraineni ș.a., precum și civili, victime ale bombardamentelor din aprilie 1945.

Despre prizonierii români în Primul Război Mondial

În urma contraofensivei germane peste Carpați, în toamna anului 1916 și la începutul anului următor au căzut prizonieri numeroși ofițeri și soldați români, care au fost deportați în diferite lagăre de muncă din Austro-Ungaria (aproape 100.000) și Germania (aproape 150.000). Cei mai mulți dintre ei au fost repartizați în Silezia și Prusia (azi, regiuni situate în Polonia), la Lamsdorf (azi Lambinowice, unde se găsesc 2.607 morminte ale deținuților români, în cimitirul militar din apropiere, de curând renovate prin grija Ministerului Apărării Naționale), Tuchel (azi Tuchola – 2.398 de morminte) și Neuhammer (azi Świętoszów – peste 2.200), precum și în multe alte lagăre de pe întregul teritoriu al fostului Reich, astfel încât găsirea și catalogarea tuturor mormintelor românești de război din Germania și alte țări încă nu s-a încheiat.

Lagărul de la Bayreuth (din regiunea militară III B. – Nürnberg) a fost, pentru ostaticii români, a cincea destinație din Germania în Primul Război Mondial ca număr de prizonieri (după Lamsdorf, Tuchel,  Neuhammer și Güstrow), aici fiind încartiruiți în a doua parte a războiului 1.150 de soldați din țara noastră. Dintre ei, 148 de ostatici nu au mai apucat să se întoarcă acasă, găsindu-și sfârșitul obștesc aici și fiind înmormântați în parcelele NW3 și N4a ale cimitirului orășenesc din Bayreuth, alături de ruși, francezi și italieni. Cei mai mulți au murit în anul 1917 (105 de soldați români), probabil din cauza grelelor condiții de detenție, iar ceilalți au decedat în 1918 (24), dar și în 1919 (19 soldați), deși Germania capitulase deja la 11 noiembrie 1918 (o situație similară se cunoaște în lagărul din Füstenfeldbruck, Bavaria, unde au existat deținuți de război chiar și în 1920).

Despre mormintele soldaților români din Bayreuth

În căutarea mormintelor celor 17 ostași români, prizonieri din Primul Război Mondial, înhumați în 1919 în cimitirul orășenesc din Bayreuth, potrivit listei furnizate de Federația Națională pentru Îngrijirea Mormintelor de Război, („Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V.”), împreună cu paracliserii Parohiei „Sfânta Treime” din Amberg am observat în parcela NW3 un monument funerar al soldaților italieni, iar lângă acesta, o piatră mai mică pe care a fost inscripționat textul: „Aici odihnesc 160 de ruși, 22 de români și 11 italieni”. Lângă cele două monumente sunt înșirate, în rânduri paralele, numeroase cruci (individuale, iar uneori cu câte două nume) indicând numele, naționalitatea, anul nașterii și al morții a numeroși soldați români și ruși, majoritatea decedați în anul marii epidemii (1917), precum și un număr însemnat din anul următor. Doar câțiva ostași înhumați în această parcelă a cimitirului au murit în 1919, însă nici unul nu se numără printre cei 17 indicați în lista inițială. Cel mai probabil, cele 17 nume (listate între cele dintâi în tabelul de mai jos) se referă la o groapă comună, unde se află, de fapt, 22 de români amintiți în placa comemorativă.

În urma cercetării și listării numelor înscrise pe crucile din parcela NW3, dintre numele a 85 de ostași indicați a fi români, s-a constatat că probabil 7 (sub al căror nume este inscripționat „RUM. SOLDAT”) ar putea fi ruși,  4 soldați cu nume românesc sunt înscriși drept ruși („RUSS. SOLDAT”), iar un alt soldat, probabil român (Mjrjca Dum., probabil Mirică), a fost înregistrat fără naționalitate. Probabil datorită nefamiliarității germanilor cu numele românești, atât la înhumarea soldaților prizonieri, cât și pe parcursul renovărilor efectuate în cimitir (ultima având loc în 2005), s-a ajuns la transcrierea incorectă a numelor, iar în cazul altora s-a ajuns la confuzia originii naționale a unora dintre ei.

Căutarea nu s-a încheiat aici, fiind completată în 5 iunie cu „regăsirea” altor 46 de morminte românești în sectorul N4a, situat în apropierea intrării în cimitir, sector rezervat de asemenea ostașilor din Primul Război Mondial (în principal germani și români). Mormintele, dispuse în 9 rânduri a câte 18-20 de cruci străjuite de o mare cruce-monument, se află într-o stare mai bună, iar crucile indică doar câte un nume, precum și anul nașterii și al decesului, precum și gradul militar și chiar regimentul aparținător. Mormintele românești se află aproape în exclusivitate pe cele din urmă rânduri (7-9), iar din cercetări aleatorii s-a constatat apartenența ostașilor înmormântați aici la regimente care au luptat în Oltenia și Muntenia, ceea ce ar putea însemna că este vorba despre prizonieri capturați de armatele germane și austro-ungare în timpul ofensivei din toamna anului 1916.

Alăturat, publicăm tabelar lista cu datele despre cei 148 de ostași români, alcătuită pe baza informațiilor colectate de pe crucile individuale din cimitir, coroborate cu lista furnizată de Asociația Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război (Volksbund Deutsche Kriegesgräberfürsorge e.V.).