Clipe de bucurie pentru voluntarii Taberei Nemțișor
Știm că voluntariatul nu se plătește – în fond, aceasta este și definiția acțiunii venite din inimă. În schimb, dacă vrei să răsplătești eforturile unui voluntar, este suficient să îl pui în mijlocul oamenilor cu care a lucrat. Asta s-a întâmplat și cu o parte din echipa ce a făcut posibilă cea de-a zecea ediție a întâlnirii organizată an de an în Poiana Prieteniei – Tabăra Nemțișor.
În perioada 27 - 28 august 2019, tinerii s-au bucurat de prezența lor în cadrul unui grup de oameni iubitori, răbdători, harnici și aproape de inimile lor. La cât de mult au muncit pentru realizarea Taberei Nemțișor, vă puteți da seama ușor cât de aproape se află acum sufletele lor. În această mini-vacanță răsplată, tinerii au dovedit că sunt o echipă adevărată în Aventura Parcul de la Tabăra „Floare de Colț”, unde au lucrat în echipă, susținându-se fizic la probele de teambuilding, dar și moral pe traseele de escaladă unde și-au învins temerile, depășindu-și limite.
Împreună cu coordonatorul Taberei Nemțişor şi cu susținerea Departamentelor Misiune pentru Tineret şi Tabere al Arhiepiscopiei Iașilor, voluntarii au trecut și prin bucuria de a gusta din deliciile verii la caiace, distracția zilei terminându-se cu o baie de neuitat la poalele Muntelui Ceahlău. Cum Poiana Prieteniei a fost cea care a unit și omogenizat acest grup de tineri, cerul nopții i-a găsit la Nemțișor unde, mână de la mână, au pregătit un ospăț adevărat și bine venit după o zi plină de aventuri.
Cea de-a doua zi a început cu Sfânta Liturghie, unde tinerii s-au împărtășit și au mulțumit Domnului pentru toate, dar în special pentru prietenia ce i-a unit. După o zi de distracție, a urmat ziua în care sufletul a fost pus în față. Un voluntar nu trebuie doar să-i formeze pe alții și să muncească, ci să se formeze și să crească din punct de vedere intelectual și spiritual. Deși au trecut aproape trei decenii de la trecerea sa la cele veșnice, cu toții l-am citit pe Ernest Bernea. Timp de trei ore, tinerii au lecturat cartea „Îndemn la simplitate” în liniștea deplină din Poiana Nemțișor a unei după-amiezi de vară.
Ca de obicei, clipa despărțirii a fost grea dar a stârnit în ei promisiunea de a se revedea cât mai curând, de a reveni în Poiana Prieteniei cu și mai multă putere de a face lucruri mari, dar mai ales de a fructifica darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu – prietenia de neprețuit și spiritul de voluntar. (Ioana Ursache, voluntar)