Cartea adună cuvinte cu tematică variată, utile atât credincioșilor de rând, cât și intelectualilor, teologilor și viețuitorilor din mănăstiri. Între paginile ei se află:

• un dialog cu un profesor universitar;

• o discuție purtată cu un teolog protestant despre cele trei forme principale de rugăciune, argumentate biblic;

• o scrisoare adresată Sfântului Cuvios Sofian de la Antim despre renunțarea monahilor la carne, semnată sugestiv „Cleopa nemonah”.

Pentru a ilustra cât de mult folosește participarea la slujbele Bisericii, Cuviosul Cleopa recurge la o imagine sugestivă: aprinderea succesivă a mai multor lumânări într-o cameră întunecată. Așa cum lumina sporește cu fiecare fitil aprins, tot așa crește „lumina și căldura duhovnicească” atunci când multe inimi credincioase se unesc în rugăciune.

„Cuvântul lui Dumnezeu e ca lumânarea: dă lumină din lumină”, spune Părintele, subliniind felul în care mărturisirea credinței se transmite de la un om la altul. Deși medicii îi recomandaseră să vorbească cel mult o jumătate de oră, el recunoaște că depășea deseori patru-cinci ore, fiind gata „să moară vorbind” pentru a nu-i lăsa pe ascultători fără îndrumare.

Adeseori își întrerupea pravila personală ori slujbele de seară pentru a predica, încredințându-se că rugăciunile credincioșilor vor suplini lipsa sa: „Un singur suflet al dumneavoastră e mai scump decât toată lumea”.

Acest spirit de jertfă amintește de episodul vizitei sale în Sfântul Munte Athos, când Sfântul Iustin Popovici l-a îndemnat să revină în țară, pentru a se dărui slujirii poporului credincios.

Volumul poate fi comandat aici.