Ne e mai scurtă lumea cu doi pași,

Ne e mai mică viața cu o clipă

Sau cu un vis uitat de cei rămași,

Desăvârșind prea repedea risipă.

Chiar dacă nu luptăm, nu suntem lași,

Cum să înfrunți a timpului aripă?

Ne e mai scurtă lumea cu doi pași,

Tot mai puțini rămânem în echipă.

Iar cucii din pendule, sumbri bași,

Ne spun că prea degeaba, prea în pripă

Am devenit – zadarnic pătimași –

Prezenți, când necolindul se-nfiripă.

Ne e mai scurtă lumea cu doi pași.