„sunt alte vremuri...”

aud de peste tot ca o magie

care preschimbă în normalitate

orice păcat și orice nebunie...

e-o molimă mai fină decât toate

ce ne transformă viața în orgie

ca un război ce se petrece-n toți

și nimeni nu îl simte și nu-l știe...

dar din ruina conștiinței demolate

în numele acelei lumi ce va să vie

mai strigă stins un ciob de realitate:

„sunt totdeauna alte vremuri...

dar e aceeași veșnicie!”