colind

Sărbătoarea Botezului lui Hristos – „Praznicul Luminilor”

Catehumenii care mergeau pentru botez, dar și creștinii care veneau să se împărtășească pentru prima oară țineau lumini aprinse, lumânări, făclii și torțe. Așadar, pretutindeni stăpânea lumina, de aceea și sărbătoarea a primit numirea de „Praznicul Luminilor”.

Prea mult contează astăzi amintirea...

Colind de taină, împlinind iubirea În iarna asta grea, neîmplinită, Prea mult contează astăzi amintirea Spre a păstra măcar o clipă fericită.

Prea multă iarnă zace amânată...

Pe chip purtăm o lacrimă sărată, În piept o amintire ni se zbate, Ascunsă la vedere și lăsată Să cânte-ncet colindele uitate.

Maica Domnului în colindele populare românești

Colindele surprind pururea fecioria Maicii Domnu­lui, dar şi maternitatea ei divină, faptul incontestabil că ea este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu. No­tele esenţiale ale mariologiei ortodoxe au trecut şi în colindele religioase, însă nu ca o teologie scolastică, ci într-un mod simplu, clar, accesibil, folosind expresii specifice cântărilor liturgice. Atributele Maicii Dom­nului nu sunt puse sub semnul întrebării, ci sunt înțelese şi primite prin credinţă.

Chipul Maicii Fecioare exprimă serena acceptare a minunii

În toată animația care se creează în jurul Pruncului născut în peștera din Betleem, singură Maica Sa rămâne netulburată. Nici venirea păstorilor, cu istorisirea despre arătarea îngerească, nici steaua minunată și magii de la răsărit care cad în adorare înaintea Pruncului și-I aduc daruri minunate n-o smulg pe Născătoarea de Dumnezeu de la împlinirea îndatoririlor oricărei mame adevărate față de fiul ei.

Hristos Se naşte şi la noi în colind!

Noi am simţit mai întâi Naşterea în smerenia Fecioarei – şi, cum să vestim smerenia prin cuvinte legate în propoziţii? Aveam doine şi balade, ne născusem poeţi şi păstori. Aşa am rodit primii talanţi în colinde. Cred că vibraţia melodică a fost inspirată din smerenia Fecioarei. Melosul a pornit, poate, pe ritmul doinelor şi baladelor. Aşa cred că s-a născut colindul românesc şi aici, la noi în colind, am pregătit cu precizie liturgică toate condiţiile Naşterii Domnului Iisus Hristos. Am chemat apoi pe Preacurata la noi în colind şi Preacurata a venit. Am pregătit un loc călduţ, am înfăşat pruncul „mititel înfăşăţel în scutec de bumbăcel”şi, astfel, „vântul bate, nu-l răzbate, neaua ninge nu-l atinge”.

Crăciunul, o sărbătoare învăluită în lumină

Cine poate uita asemenea clipe care ne-au înfrumuseţat vârsta cea neprihănită a prunciei, umplând-o de bucurii? Cu toții depănăm din caierul vremurilor astfel de trăiri și de întâmplări neuitate. Vorbind despre sărbători, cu tot alaiul lor de tradiții, cântece de stea, urături, pregătiri, îngrijorări însoţite de necurmate nădejdi de mai bine, cu noianul lor de lumini și umbre, m-am simţit răpit de dulci amintiri, cu omături mari și viscole nemilostive, de imagini neșterse din care voiesc a vă împărtăși cu emoție și încântare.

Colindul Țării fără de colind...

În Țara aceea, când nu cântă oamenii, cântă morții lor, sfinții și moaștele. Poate de aceea Țara aceea este încă vie. Și cheamă pământul să se facă Împărăție în cer. Iar când o lume întreagă se îndărătnicește să lupte împotriva sufletului, ea, Țara aceea, își ține oamenii cu sufletele vii. Țara aceea este Țara mea. Și a ta. Și a ta... Dar, mai ales, e Țara în care colindătorii nu pot fi înfrânți. Vin Colindătorii, dați drumul la cer!

Colindele – teologia Bisericii în cuvinte simple

Cu siguranță, „a colinda” este un termen potrivit pentru a desemna misiunea Sfinților Apostoli. Un termen care nu poate fi tradus în limbile moderne. De ce oare? Pentru că „a colinda” înseamnă mai mult decât a vesti Evanghelia. Înseamnă bucurie și jertfă, adăugate misiunii creștine! Când bați la poarta cuiva, nu vestești doar că Hristos s-a născut acum 2000 de ani, ci te rogi cântând – ca bucuria adusă de Smeritul Prunc din iesle să se sălășluiască în acea casă. Deci, colindatul este cale de rugăciune și de comuniune în Hristos cel născut în ieslea Betleemului.

Nașterea Domnului – lumină sfântă, bucurie și taină

Vă fac poftire să privim cu luare aminte icoana Nașterii Pruncului Iisus, ca să-L vedem, dincolo de culori, execuție și stil, pe Însuşi Iisus, Dumnezeu prezent în istoria şi în viaţa noastră, în familia din Betleem, dar şi în familiile noastre, în bisericile în care ne adunăm să proslăvim Sfânta Sa Naştere, însă, mai cu seamă, în inimile noastre.

Pagini