Comoara sfinţeniei - frumuseţea cea netrecătoare (2007)
Cuvântul către pelerini al Prea Fericitului Daniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei
De ziua serbării sale, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi îi adună la un loc pe toţi cei care Îl iubesc şi Îl caută pe Dumnezeu. Tineri şi vârstnici, oameni din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, vin să o întâlnească pe Sfânta Parascheva, renunţă la viaţa lor obişnuită pentru a deveni, preţ de câteva zile, pelerini.
Pelerinajul - mijloc de întărire a credinţei
Marile sărbători reli-gioase, cum este şi cea din 14 octombrie de la Iaşi, au darul sfânt de a-L face mai aproape şi mai iubit pe Dumnezeu. Mulţi oameni simt ce caută când îşi îndreaptă paşii, an de an, către racla Cuvioasei, depăşind lipsurile materiale şi înfruntând cu speranţă greutăţile călătoriei. Ei cred cu tărie că Dumnezeu le va răsplăti nevoinţa, după dragostea pe care ei înşişi I-o arată. Este poate adevărat că sunt şi semeni de-ai noştri atraşi doar de strălucirea sărbătorii, de mulţimile de oameni care se adună, înţelegând, poate, mai puţin din semnificaţia spirituală profundă a evenimentului. Totuşi, văzând credinţa celorlalţi, răbdarea cu care înfruntă oboseala, uneori vremea rea dar, mai ales, văzând lumina de pe chipurile celor ce se roagă, unii încep să devină şi ei mai interesaţi de sfinţenie, de mântuire şi de viaţa veşnică.
Pelerinii sunt ca nişte prieteni ai Mântuitorului Iisus Hristos care, de-a lungul veacurilor, iubesc şi mărturisesc pe cel Unul Sfânt, „Calea, Adevărul şi Viaţa“ (Ioan 14, 6). Sunt oameni care, văzând dragostea pelerinilor faţă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, reaprind în ei înşişi harul pe care Dumnezeu l-a sădit în ei la Sfântul Botez şi, astfel, dobândesc puterea de a căuta mai intens frumuseţile duhovniceşti netrecătoare ale rugăciunii şi ale faptelor bune.
Pelerinajul poartă în el căutarea sfinţeniei şi fiorul rugăciunii
Pelerinajul este, pe lângă o şcoală a credinţei - aşa cum am arătat mai sus - şi o expresie a vieţii îndreptate către Dumnezeu. Toată viaţa Îl căutăm pe Dumnezeu, chiar dacă uneori, poate, nu ne dăm seama de acest lucru, însă în timpul unui pelerinaj, această căutare devine călătorie cu Dumnezeu şi întâlnire cu El. Există, în această călătorie, o lucrare sfântă a luminării sufletului şi o sfinţire a vieţii. De pildă, pentru a ajunge la racla Cuvioasei Parascheva, ne facem planuri cu multă vreme înainte, ne sfătuim cu cei care au mai venit în alţi ani, ne punem rânduială în treburile casei, cumpărăm bilet pentru transport, ne îngrijim de pachetul cu hrană pe care trebuie să-l luăm cu noi şi multe alte pregătiri. Vedem, aşadar, că pelerinajul cuprinde multe acţiuni obişnuite. Însă, toate aceste gesturi practice au ceva din fiorul sfânt al rugăciunii. De fapt, totul, de la gândul de a porni în pelerinaj şi până la revenirea acasă, devine o sfântă rugăciune, nu doar a buzelor, ci a întregii noastre fiinţe. În mod minunat, pelerinul învaţă că orice faptă, orice clipă a vieţii poate fi oferită lui Dumnezeu, Care sfinţeşte darurile noastre (cf. I Corinteni 10, 31).
Dacă învăţăm să trăim ca pelerini, călători în această lume, nu mai contăm în primul rând pe noi înşine, pe avere sau putere, ci trăim din iubirea lui Dumnezeu. Cu cât înţelegem mai mult că suntem trecători, cu atât căutăm şi iubim mai mult pe Cel netrecător, pe Dumnezeu Cel veşnic şi nemărginit, Izvorul vieţii veşnice.
Sfântul Ioan Gură de Aur, prezent la hramul Cuvioasei Parascheva
În acest an, cu prilejul hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, vor fi prezente la Iaşi moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, de la a cărui trecere la Domnul se împlinesc 1600 de ani (407-2007).
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost nu doar un mare tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos, ci şi un luptător pentru dreptate şi sfinţenie. Dascăl al pocăinţei, al rugăciunii şi al milosteniei, Sfântul Ioan Gură de Aur a arătat că Evanghelia lui Hristos este lumina vieţii creştine pe pământ ca pregătire pentru viaţa cerească veşnică.
Din cuvintele acestui sfânt pline de aurul înţelepciunii se poate învăţa că cei ce trăiesc în oraşe, cei ce nu se pot ruga neîncetat ca monahii din pustie, totuşi se mântuiesc prin rugăciunea în biserica de parohie, prin creşterea copiilor în credinţă, prin milostenie, prin fapta cea bună, prin cumpătare şi prin smerenie.
Să-L rugăm pe Hristos-Mântuitorul ca prin rugăciunile Sfântului Ioan Gură de Aur şi ale Sfintei Cuvioasei Parascheva să ne lumineze viaţa întărindu-ne în credinţă şi sporind în fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră.
(Lumina de Duminică, 14 octombrie 2007)
