Programul a început cu vizionarea filmului - „A fi...”, scurtmetraj Pro Viață. Părintele protopop a ținut un cuvânt de început, în care a subliniat importanța darului vieții, importanța nașterii de prunci, atât pentru mântuire, cât și pentru dăinuirea neamului omenesc, precum și un gest de patriotism, în ceea ce privește viitorul țării noastre, dar și alinarea bătrâneților noastre. Mulți dintre noi am vizionat acele filmulețe „Izolați în România” și cred că pe toți ne-a încercat o tristețe când vedeam case părăsite, locuri minunate ca un rai, și ici-colo doar câte un viețuitor. Este o tristețe, dar este și un pericol în ceea ce privește existența noastră ca români, pentru că ne întrebăm: dacă nu vom naște copii, pe mâinile cui va ajunge țara aceasta? Și atunci cu adevărat de noi depinde ce atitudine luăm, ca acest pământ să rămână binecuvântat.

Apoi a luat cuvântul dr. Ioana Alexandroaie, de la Maternitatea Botoșani: „Viața începe din momentul concepției. Din momentul în care cele două celule se unesc, deja vorbim de viață, este doar un stadiu în dezvoltarea vieții. Pentru mamă, echitate și egalitate înseamnă a beneficia de sprijin, de asistență medicală, de îndrumare, indiferent de condițiile în care a apărut sarcina, indiferent de statutul ei. Pentru copil, echitate și egalitate înseamnă ca fiecare mamă să aibă acest cadru favorabil dezvoltării sale. Noi, ca medici, în cabinetul medical avem ușa deschisă pentru fiecare persoană care intră, indiferent de cum a apărut sarcina, indiferent de mediul din care vine.  Gravida în criză de sarcină are nevoie să fie ascultată, să i se explice ceea ce o așteaptă, care sunt pașii, pentru că de multe ori necunoașterea, nesiguranța și panica sunt cauzele care duc mamele în crize de sarcină. Pentru copil egalitate și echitate înseamnă a nu face diferența între băiat și fată. De asemenea egalitate înseamnă ca toți copiii, indiferent de starea lor de sănătate, mai ales celor cărora li se pune un diagnostic de afecțiune intrauterină, să beneficieze de același sprijin. În România există o problemă majoră în acest sens. Ce putem face noi dincolo de discuția din seara aceasta, este ca în momentul în care ieșim pe ușă să ne pese. Pentru că nici nu e nevoie de mult pentru a schimba un destin: un cuvânt, o îmbrățișare, o îndrumare, fiecare din noi putem să ne implicăm și să facem ceva, acolo, la locul nostru. Ce drept ar avea cineva să ia ceva ce nu îi este în putere a da?”.

Ea a amintit că în fiecare an, conform statisticilor, se fac aproximativ 40 – 50 milioane de avorturi.

A urmat momentul artistic pregătit de Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul”, în care s-au interpretat cântări pentru Viață și s-au recitat poezii. După acest moment, a luat cuvântul părintele Marius Babiuc, responsabilul Departamentului de Tineret al Protopopiatului Botoșani, care a subliniat: „Omul a fost creat de Dumnezeu ca find «cea mai sublimă expresie a iubirii Sale», el a fost chemat să fie în comuniune neîntreruptă cu Creatorul său. Teologia morală afirmă cu tărie că viața este un dar, oferit în mod liber de către Dumnezeu. Din perspectiva teologiei morale, omul are o vocație ce depășește limitele unei vieți materiale. Tocmai faptul că el este chip al lui Dumnezeu îi deschide această perspectivă. Așadar, din punctul de vedere al teologiei morale, nașterea este darul lui Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne arată în numeroase locuri acest fapt: «Am dobândit om de la Dumnezeu» (Fac. 4, 1) spune Eva după nașterea unui fiu; Despre Ana cea stearpă, mai târziu mama profetului Samuel, se spune că «Domnul închisese pântecele ei» (1 Reg. 1, 5), când, după lungi rugăciuni, dă naștere unui copil, ea spune: «de la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut» (I Reg. 1, 20). Și psalmistul David descrie dezvoltarea embrionului și a fătului ca pe un act creator al lui Dumnezeu: «Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. [...] Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârși și niciuna din ele nu va fi nescrisă» (Ps. 139, 13, 15- 16). «Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, si înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit prooroc pentru popoare», spune Domnul profetului leremia (Ier. 1, 5); este importantă mărturia Elisabetei, când se întâlnește cu Maica Domnului, în a șasea lună de când a zămislit pe Sfântul Ioan Botezătorul: «Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu». (Luca 1, 44), etc. Pornind de la aceste märturii, Biserica Ortodoxă insistă asupra inviolabilității vieții fătului uman în orice stadiu de dezvoltare”.

În continuare, membrii Corului misionar „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” au interpretat câteva cântări folk. La final, părintele Marius Ciobanu, responsabilul Departamentului Pro Vita al Protopopiatului Botoșani, a concluzionat: „Spunea părintele Dumitru Stăniloae că «este o slavă ca să exiști, ca să trăiești, chiar și în iad. Și atunci m-am gândit cât de mare este darul vieții, încât un om se bucură să trăiască, să existe, să ființeze, chiar dacă și-ntr-o astfel de latură a morții». În rugăciunile preotului din timpul Sfintei Liturghii se spune «că noi din neființă la ființă am fost aduși, din neexistență la existență». Cel mai mare dar dat nouă de Dumnezeu este darul vieții, darul existenței și, atunci, nimeni nu poate să întrerupă acest dar al existenței și al vieții.

Într-adevăr, ceea ce putem face noi este să ne pese, să facem binele, căci Dumnezeu ne trimite și om, și timp, și un context anume, pe care noi să-l primim și să săvârșim binele. Un gest poate neînsemnat poate cântări viața unui om”.

Conferința a fost moderată  de părintele misionar protopopesc Cristian Buhaciuc.