În deschiderea evenimentului, prof. dr. Denisia Elena Mănoiu, inspector de religie, a subliniat importanța întâlnirii, punând accent pe preocuparea pentru sănătatea și viața umană, care sunt considerate daruri de la Dumnezeu. Ea a evidențiat faptul că Biserica își manifestă constant grija și responsabilitatea față de aceste daruri, iar dedicarea Anului 2024 unei atenții sporite pentru cei bolnavi și afectați de dependențe (adicții, patimi) a avut un impact semnificativ în activitățile desfășurate de profesorii de religie.

Aceștia au fost implicați activ în proiecte educaționale și filantropice menite să sprijine persoanele vulnerabile, aducând în față dimensiunea spirituală a vindecării și contribuind la crearea unor legături puternice între Biserică, școală și comunitate. Doamna inspector a subliniat că acest efort comun reflectă nu doar misiunea de predare a religiei, ci și grija față de semenii aflați în suferință, prin intermediul acțiunilor de solidaritate și compasiune.

De asemenea, inspectorul școlar a subliniat că Anul 2024 a fost dedicat comemorării tuturor sfinților tămăduitori fără de arginți, venerați în tradiția poporului român. Acest moment a oferit o oportunitate excelentă pentru intensificarea rugăciunilor dedicate vindecării bolnavilor și pentru recunoașterea și aprecierea celor care îngrijesc persoanele suferinde, fie acasă, fie în spitale.

Inițiativa a contribuit la o mai mare conștientizare din partea elevilor a responsabilității colective de a sprijini și îngriji bolnavii și pe cei afectați de diferite forme de suferință, consolidând astfel legătura dintre educația religioasă și implicarea activă în comunitate. Această conștientizare a fost reflectată în activitățile și proiectele desfășurate de școli, subliniind importanța compasiunii și solidarității în viața de zi cu zi.

În continuare, Inspectorul Școlar General al județului Iași, prof. dr. Luciana Antoci, a subliniat importanța profesorului de religie în contextul provocărilor contemporane ale societății. Ea a evidențiat faptul că profesorul de religie nu doar că trebuie să predea conținuturi academice, ci și să își adapteze rolul la dimensiunea socială actuală, unde provocările și încercările sunt diverse. În acest sens, profesorul de religie ar trebui să contribuie la construirea unui echilibru în relațiile profesionale și colegiale și să devină un factor important în comunicarea empatică cu elevii. Acest aspect este esențial în cadrul disciplinei de religie, care are o componentă formativă puternică, având rolul de a modela nu doar cunoștințele, ci și caracterele elevilor: „Noi pregătim generații pentru profesii care nu s-au inventat încă, ceea ce înseamnă că lucrăm pe un profil care ar trebui să fie într-o perpetuă schimbare. Avem în școli profesori pregătiți să se adapteze. Din punctul meu de vedere cea mai mare problemă și nevoie în școala zilelor noastre este aceea de a reașeza valorile, de a reașeza principiile, de a-i ajuta pe cei care sunt în școală, elevi sau adulți, să-și găsească un culoar de viață spirituală, să-și găsească armonia, să nu escaladeze conflictele, să se raporteze la repere și modele spirituale care sunt emblematice, iar pentru asta rolul cel mai important fără îndoială, profesorul de religie din școală. Dumneavoastră sunteți niște mediatori de suflete, de emoții, sunteți oamenii care au statut și credibilitate specială în unitatea de învățământ și puteți să aduceți armonie acolo unde provocările lumii moderne nasc tensiuni și conflicte. Eu îmi exprim nădejdea că veți rămâne și în acest an școlar modele pentru toți ceilalți profesori din cancelarie, modele de armonie, modele de duh bun, modele de răbdare, modele de oameni care știu să aștearnă drum lin în dezvoltarea copiilor cu care lucrează”.

Conf. univ. dr.  Vasile Timiș, Inspectorul Școlar General de Religie în cadrul Ministerului Educației, a evidențiat responsabilitatea profesorului de religie în gestionarea succesului pe care ora de religie l-a avut în România, de la introducerea sa în anii '90 până în prezent. Acesta a subliniat că, de-a lungul timpului, s-a format o legătură strânsă între misiunea Bisericii și cea a Școlii, într-un context educațional modern. Deși misiunea primordială a Bisericii este pregătirea spirituală a omului pentru Împărăția Cerurilor, ea contribuie și la pregătirea pentru o viață echilibrată, plină de sens în această lume.

Rugămintea mea ar fi, în măsura în care se poate să rămâneți pe mai departe ancorați în tradiția liturgică și în frumoasa experiență a educației religioase făcută în biserică cu Hristos în mijlocul nostru și mereu, mereu în măsura în care se poate mai deschisă, mai optimistă pentru că de asta au nevoie copiii și în măsura în care se poate să cultivați mai mult la copii dragostea de cele sfinte în primul rând, de părinți, dar și dragostea de neam, dragostea de țară, dragostea de Biserică, i-a îndemnat inspectorul școlar pe profesori.

Predarea religiei în școală are o dublă funcție: pe de o parte, este un act misionar-sacramental, iar pe de altă parte, un proces educațional profund, cu implicații culturale și civice. Înțelegerea propriilor valori religioase nu doar că oferă securitate culturală, ci reprezintă și o formă de participare activă la viața comunității, stimulând reflecția, autocunoașterea și orientarea către valorile fundamentale ale societății. Valorile religioase au capacitatea de a întări solidaritatea și comuniunea între oameni, facilitând coeziunea socială.

Conferențiarul a accentuat că prezența religiei în școli este importantă nu doar pentru Biserică, ci și pentru întreaga societate românească, care, prin intermediul acestui act de dreptate, a redescoperit și accesat propria spiritualitate. În contextul românesc, credința creștină a funcționat ca un liant al unității naționale și al continuității culturale. Educația religioasă nu înseamnă doar inițiere spirituală, ci și formarea unei baze solide pentru o educație completă și permanentă.

Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Nichifor Botoșăneanul a comparat lucrarea profesorului de religie cu cea a unui semănător care știe unde să arunce sămânța, evidențiind responsabilitatea și discernământul necesar în această misiune. El a încurajat profesorii să aibă curajul de a aduce cuvântul și calea lui Dumnezeu în inimile copiilor, chiar și în acele locuri unde porțile par închise, iar sufletele sunt copleșite de dificultăți. Această lucrare educațională și spirituală necesită perseverență și credință, semănătorul având încredere că, deși nu întotdeauna se vor vedea imediat roadele, sămânța va încolți atunci când timpul este potrivit.

Mă bucur să înțelegem că având o misiune comună, o chemare pe care Domnul o pune, înțelegem că aceasta nu este doar alegerea noastră, ci alegerea Domnului. Rămâne ca să confirmăm această alegere, rămâne ca să aducem în timpul nostru, în care sunt atâtea crize, să aducem nădejdea noastră și starea noastră lăuntrică întărită în credință., pentru că dincolo de ceea ce îi învățăm pe copii, și ceea ce îi învățăm nu este o învățătură care se schimbă de la generații la generații, ci o învățătură confirmată de la începutul lumii până acum ca fiind cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, și cuvântul pe care dacă îl vom trăi, ne vom împlini rostul pe pământ, dar nu numai aceasta îi învățăm pe copii, ci în primul rând le comunicăm ceea ce am trăit și ceea ce ne-a transformat, pentru că orice alegere a noastră ne transformă  și Dumnezeu ne pune înainte oportunități și chemări după cum noi înșine răspundem și punem la inima noastră cele ale adevărului și cele ale dragoste. Vom ajunge să fim inspirați de Domnul în slujirea noastră în măsura în care tot acest cuvânt îl punem în trăirea noastră și-l punem până la capăt. Și noi suntem chemați, nu numai la catedră, nu numai intrând în școală sau ieșind din școală să aducem cuvântul lui Dumnezeu, ci să-l aducem în primul rând în viața noastră și să-l trăim, pentru că atunci când ne întâlnim cu Dumnezeu, ne descoperim în chip firesc cu Tatăl nostru, așa cum pruncul după ce s-a născut își recunoaște mama fără să-l învețe cineva și intră în viața aceasta parcă pregătit deja și în pântecele acestei lumi noi suntem pregătiți prin relațiile dintre noi să-L descoperim pe Dumnezeu dincolo de aceste relații și să începem de aici să ne pregătim răspunsul nostru în veșnicie, a afirmat Preasfinția Sa.

La fel ca în Sfânta Liturghie, suntem chemați să ne rugăm nu doar pentru preoți și credincioși, ci și pentru noi înșine și pentru ceilalți, oferind întreaga noastră viață lui Hristos. Această chemare subliniază faptul că misiunea fiecăruia dintre noi, inclusiv a profesorului de religie, este o împreună-lucrare, în care fiecare are un rol vital în formarea spirituală a comunității. Responsabilitatea profesorului de religie este de a semăna cuvântul lui Dumnezeu în inimile elevilor, chiar dacă nu va vedea întotdeauna rezultatele imediat. Esențial este ca lucrarea lui să fie făcută cu sinceritate și dăruire, având încredere că Domnul va prețui efortul depus, evaluând nu doar rezultatele vizibile, ci și intenția și dedicarea din spatele fiecărei acțiuni.

În final, inspectorul de religie Denisia Mănoiu a sintetizat aspectele privind educația prin ora de religie având în vedere activitățile desfășurate în anul școlar 2023-2024 și îndemnurile invitaților de astăzi: despre criza morală din societatea actuală s-a discutat intens în ultima vreme, evidențiind faptul că, adesea, sufocați de urgențele și activitățile cotidiene, neglijăm timpul dedicat lui Dumnezeu, celor din jur și chiar nouă înșine. Această situație subliniază necesitatea unei revitalizări moral-spirituale, în care educația joacă un rol esențial. Totuși, nu orice fel de educație este suficientă; este nevoie de o educație de calitate, desfășurată cu pasiune și competență.

Promovarea educației religioase devine astfel o necesitate urgentă. În cadrul școlii, ora de Religie contribuie la coerența și plenitudinea procesului educațional, având un impact direct asupra formării atitudinilor și comportamentelor necesare pentru a face față provocărilor omului modern.

La ora de Religie, elevul trebuie să fie ajutat să înțeleagă importanța respectării regulilor de conduită socială și să conștientizeze consecințele comportamentului său, atât asupra propriei persoane, cât și asupra celor din jur. De asemenea, este esențial să cunoască tradițiile culturale ale neamului său și să participe activ la sărbătorile religioase ale familiei și comunității, contribuind astfel la formarea unei personalități ancorate în realitate.

Astfel, a amintit lucrarea spirituală la care suntem chemați în anul viitor, deopotrivă profesori și elevi,  „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea”. Această decizie este semnificativă, având în vedere că, în anul următor, Biserica Ortodoxă Română va celebra 100 de ani de la înființarea Patriarhiei și 140 de ani de la obținerea autocefaliei. Acești ani de sărbătoare vor oferi o oportunitate de a reflecta asupra istoriei Bisericii Ortodoxe Române, de a onora contribuția duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși și de a reafirma valorile spirituale care au modelat comunitatea ortodoxă din România.