Traversând cu vaporul Marea Nordului, Părintele Episcop Macarie a ajuns, vineri, 23 februarie 2018, la Mănăstirea „Sfinții Cuvioși Macarie Romanul și Ioan Iacob de la Neamț” din Ikast. Ierarhul a săvârșit seara Pavecernita Mare iar în Sâmbăta Sfântului Teodor sau a pomenirii celor adormiți, 24 februarie 2018, Preasfințitul Macarie a săvârșit Sfânta Liturghie cu pomenirea celor adormiți la mănăstirea românească din Ikast. Părintele episcop a explicat semnificația acestei zile și a îndemnat pe cei prezenți să țină vie tradiția pomenirii celor trecuți la cele veșnice.

Tot sâmbătă, dupa amiază, Preasfințitul Macarie s-a aflat în mijlocul românilor din Sønderborg, oraș care se află în punctul cel mai sudic al teritoriului canonic al Episcopiei Europei de Nord, la granița Danemarcei cu Germania. Ierarhul român a slujit Taina Sfântului Maslu și a spovedit credincioșii. De asemenea, românii din Sønderborg s-au putut închina la icoana relicvar a Sfântului Mucenic Teodor Tiron, adusă spre închinare de la Centrul episcopal din Stockholm. 

Duminică, 25 februarie 2018, Preasfințitul Părinte Episcop Macarie s-a aflat la parohia românească din Copenhaga. Ierarhul român a săvârșit împreună cu un sobor de preoți și diaconi Sfânta Liturghie și a comunicat credincioșilor conținutul pastoralei Sfântului Sinod emisă cu ocazia Duminicii Ortodoxiei.

După încheierea slujbei, credincioșii s-au închinat la icoana Maicii Domnului Arătătoarea Căii, așezată în biserica românească din Copenhaga, fiind apoi purtată în procesiune în afara lăcașului de închinare.

Cu acest prilej, Preasfințitul Macarie a spus: „Prin această procesiune cu icoanele împărtașim harul, lumina și frumusețea Ortodoxiei pe aceste meleaguri. Dăm astfel o marturie de Ortodoxie celor cu care conviețuim în această lume secularizată, în această lume iconoclastă și idolatră, în acestă lume care a uitat chipul lui Dumnezeu și care, prin urmare, uită chipul adevărat și firea adevărată a omului. Prin cinstirea icoanelor, iată, suntem legați de lumea cea nevăzută pe care o mărturisim în Crez, deoarece icoana este o fereastră spre un alt univers, spre lumea cea nevăzută de care aparținem cu adevărat. Necinstirea icoanelor înseamnă orbire duhovnicească, inseamnă o dezicere și o negare a lumii nevăzute, a Împarăției harului”.