Entuziasmul copiilor participanți la acest concurs, inițiat de profesoara de Religie, Ionița Timiș de la Colegiul Național Gheorghe-Lazăr, din municipiul Cluj-Napoca, a fost susținut de o comunitate de profesori și cateheți inimoși, din țară și din diasporă. Lucrarea minunată a acestui concurs, a atins și inimile părinților acestor copii, cu toții fiind implicați în lucrarea de mărturisire a Numelui Domnului, a căutării Feței Sale, a Adevărului, A sfintei Evanghelii și a Sfintei Liturghii.

Lucrările expuse în acest volum, scurte dar sincere, interiorizate și cu o anvergură duhovnicească fără echivoc, descoperă lumea hristică în care acești copii, înțeleg să creadă și să mărturisească Numele și lucrările Domnului, dragostea lor sinceră și curată, precum și nădejdea într-o lume mai bună, într-un viitor fericit și într-o purtare de grijă nesfârșită a Celui în Care ei cred cu atâta tărie. Eseurile copiilor, arată de departe, sinceritate și originalitate, exprimând tainic prea plinul sufletului lor, dar și nevoia de model și modelare duhovnicească. Expresia lor arată, volens-nolens, conținutul ethosului ortodox din care au răsărit (varietatea acestei unități hristice evidente într-o mare lingvistică sau oceanografie duhovnicească), dătătoare de nădejde în ceea ce ține de dragostea de Sfânta Evanghelie și de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Curăția sufletească a celor adăugați aici, reiese din calitatea acestor mărturisiri de credință, precum și din prezența copleșitoare în efortul misionar al acestui concurs, respectiv numărul impresionant de copii, atingând 10 legiuni romane. Acestea au mărșăluit pe fața întregului pământ, dorind din toată inima să transmită un adevăr fundamental pentru toți iubitorii de bine, frumos și Adevăr revelat: viața nu poate exista în afara Domnului Hristos, viața adevărată putând fi trăită doar alături de Acesta. Nihil sine Deo, respectiv nimic fără Dumnezeu, nimic fără Cel ce a creat totul și a adus toate la existență, nimic fără El putându-se realiza, nimic fără El putându-se într-un fel sau altul susține.

Smerenia firească a copiilor, s-a dovedit a fi prezentă atât în mințile cât și în inimile lor, atât în interiorul sufletelor lor, cât și în exterioritatea făpturilor lor, în relația de dragoste față de aproapele și de Dumnezeu. Smerenia cuprinde și colegialitatea studiului Religiei la școală, Biserică și acasă, dar și cuprinderea agapică și altruistă, a fiecăruia în sufletul fiecăruia. Smerenia acestor copii, poate fi înțeleasă ca un recurs la firesc, la normalitate, la vindecarea sufletelor noastre și a lumii întregi (lipsa lor de judecată asupra situației pandemice, răsfrângându-se în luciditatea cu care privesc voia și îngăduința lucrării iconomice a Domnului, față de fiece om în parte și față de lumea întreagă). Nu pesimismul îi marchează pe aceștia, ci paseismul duhovnicesc al înaintașilor, respectiv credința mărturisitoare a părinților și a bunicilor lor. Nu neajunsurile vieții îi întristează, ci neputința contemporanilor de a vedea, nu doar lumina de la căpătul tunelului, ci ivirea Răsăritului Celui de Sus, în inimile celor ce voiesc Să-l cuprindă și Să-l odihnească.

Scopul educației religioase în viața lor nevinovată și sinceră, s-a arătat în scrisul lor, revelând deodată și tainic, nu doar jertfirea de sine a dascălilor lor, care au înțeles să trăiască efectiv și afectiv, taina frumuseții Sfintei Evanghelii la pragul inimii fiecărui copil, ci și lucrarea misionară a tuturor celor implicați în susținerea, motivația intrinsecă și lucrarea mărturisitoare, a acestui concurs pan-ortodox, închinat Nașterii Celui ce a plecat cerurile pe pământ. Ce teologie curată înțeleg să exprime acești copii! Frumusețea lucrărilor lor, arată frumusețea duhovnicească a celor trimiși, să le fie părinți trupești și părinți duhovnicești, adevărată lucrare apostolică, candelă nestinsă în fața vânturilor potrivnice și auroră boreală a unui Răsărit ce nu Se mai termină. Frumusețea gândirii celor ce-i educă încă, s-a văzut exprimată în eseurile copiilor. Averea bunei educații de-acasă, s-a unit într-un chip fericit și elegant, cu cea religioasă de la scoală.

Izolarea socială și familială, nu a putut opri puterea de deschidere a sufletelor lor. Lipsa lor de judecată a aproapelui, nu a putut stinge sinceritatea debordantă a multora (chiar mărturisirea sinceră a unor lipsuri și neputințe sufletești, în înțelesul unor nevoi duhovnicești, fără de care nu se poate trăi fericit și pașnic pe acest pământ). Puterea lor de expresie, a depășit lipsa de înțelegere a celor aflate încă deasupra lor, dar a surprins fericit și aparte, nevoia tulburătoare de Adevăr, de modele și de chipuri luminoase, de lucrarea modelatoare începută prin ascultarea de părinți și continuată prin părintele duhovnic. Lucrarea lor didactică, a devenit prin participarea la acest concurs mărturisitoare, într-un fel apostolică, deoarece aceste vremuri reclamă necesitatea unui efort hristic susținut, misionar și apologetic, de păstrare a credinței creștine ortodoxe, dar și de propovăduire cu putere a acesteia.

În fața abuzurilor de tot felul, a durerilor fizice și psihice suportate de o lume întreagă, discernământul copiilor poate fi socotit ca un recurs umil, la memoria lucrării iconomice a Domnului, la arătarea fabuloasă a previzibilului din neprevăzut, a ieșirii pline de nădejde sănătoasă din deznădăjduirea ce-a cuprins pământul, precum și a sesizării elegante a Învierii ce urmează crucificării, și a înfierii veșnice a tuturor celor ce au iubit arătarea Feței Sale. În mâna Domnului stau deodată, sărăcirea și îmbogățirea, căderea și ridicarea, rănirea și tămăduirea, moartea și învierea noastră a tuturor, căci și a voi și a împlini aparțin Domnului. Mintea curată a copiilor necunoscând egoismul, dar contemplând adânc, paterical și sapiențial naturalul vieții hristice, a reușit devreme ridicarea deasupra grijilor mărunte. Aici stă ascunsă și revelată deopotrivă, viitorul și devenirea duhovnicească a generațiilor viitoare. Numai gândind astăzi o lucrare misionară autentică, ne putem aștepta la un viitor bisericesc pe măsură.

Puterea lucrării misionare aparține numai Domnului și celor cărora Acesta voiește să o dăruiască. Sinceritatea vieții acestora îi predispune la îmbrăcarea cu puteri de sus, cu aspirații umanitare înalte și cu doriri care te/se ridică la vrednicia Împărăției lui Dumnezeu. Relația sinceră și vie cu Domnul Hristos, scoate sufletul și lumea din izolare, din frica de moarte, din iluzii și deziluzii, din individualismul și egoismul plin de ferocitate, din distanțare și segregare socială și spirituală, trăind autentic firescul realității sociale prin implicarea susținută permanent în viața cea duhovnicească. Mulțumind Domnului pentru tot ajutorul, profesorilor pentru implicarea lor jertfelnică și părinților pentru sfânta lor dăruire, binecuvântăm truda copiilor, spre bucuria familiilor lor, spre folosul colegilor și a tuturor celor ce cu inimă curată, se vor împărtăși din curată gândire a celor ce au mărturisit, curajos și condescendent, frumusețea tinereții curate și iubirea lor față de Domnul. Excelsior!