Ce citeau bunicii noştri când erau copii?

Cele mai importante reviste pentru copii apar în România în deceniul al doilea al secolului trecut. Este vorba despre Lumea copiilor (1922-1937), Dimineaţa copiilor (1924-1947) şi Universul copiilor (1926-1948).

Lumea copiilor, iniţiată şi condusă de George Filip, adună un impresionant mănunchi de forţe scriitoriceşti ale timpului: Ion Alexandru Brătescu-Voineşti, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Alexandru T. Stamatiad, Tudor Muşatescu, Gala Galaction, Radu Boureanu, Ovidiu Papadima şi alţii.

Dimineaţa copiilor, condusă de Nicolae Batzaria – vestitul Moş Nae – care este şi principalul ei animator, apare ca un supliment pentru copii al ziarului Dimineaţa, bucurându-se de colaborarea unor scriitori ca Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Radu Boureanu, Olga Monta, Lia Dracopol, Eufrosina Pallă, Dragoş Vrânceanu etc.

În anul 1926, celălalt mare cotidian al vremii, Universul, realizează o revistă pentru copii intitulată Universul copiilor. Această revistă îşi va prelungi apariţia până în 1948, avându-l ca director pe acelaşi Nicolae Batzaria. Colaboratorii revistei sunt, în general, aceiaşi ca şi la Dimineaţa copiilor. Se impune, ca ilustrator şi autor de benzi desenate, pictorul Pascal Rădulescu (Tata Pascal sau, simplu, Pascal – cum semnează uneori), căruia îi aparţine ilustraţia întregii reviste. Între revistele pentru copii apărute în perioada interbelică, menţionăm Pui de şoim (1934), Lumina copiilor (1936 – 1938) şi Muguraşul (1934 – 1938).

Rolul educativ al revistelor pentru copii

Prin intermediul revistelor pentru copii, o serie de personaje memorabile se impun în conştiinţa cititorilor: Haplea şi familia lui; Lir şi Tibişir; Uitucilă; Dorel şi Azorel; Miţu Miţişor şi Sosoiu Sosolici; Tudorică, Andrei  şi căţelul lor, Grivei; Plici şi Plum; Sandală, Nuţă, Guţă şi Luţă Buturugă; Ion Şampion etc.

Fie că amuză cititorul, fie că impun o anumită conduită morală, personajele din publicaţiile pentru copii se remarcau printr-o anumită expresie individuală. Capriciosul, Lăudărosul, Obraznicul , Nemilosul, Lacomul erau tipurile umane criticate în povestioare ce se încheiau întotdeauna cu o morală, în timp ce Viteazul, Conştiinciosul, Mărinimosul, Cinstitul erau tipuri lăudate şi oferite drept exemplu de comportament. De altfel, publicaţiile pentru copii cuprindeau rubrici dedicate elevilor merituoşi, precum Talente în dezvoltare, Copii extraordinari, Copii deosebiţi, rubrici în care apăreau fotografiile tuturor copiilor premianţi, de la şcolile din toate judeţele ţării.

«Unul din marile scopuri, pentru care se străduieşte „Dimineaţa copiilor”, este să isgonească din cititorii ei apucăturile şi purtările rele. Cu gândul acesta sunt scrise multe din bucăţile care se publică», spunea scriitorul Nicolae Batzaria.

Haplea – un personaj memorabil

Unul din eroii revistelor pentru copii, devenit în timp celebru, este Haplea, un fel de rudă modernă a lui Nastratin Hogea sau Păcală. Personaj inventat de Nicolae Batzaria, după un model grafic oferit de unul din creatorii filmului de animaţie din ţara noastră (prozatorul, dramaturgul şi regizorul Marin Iorda), Haplea şi-a dat săptămânal, ani de-a rândul, întâlnire cu cei mici, în paginile revistelor Dimineaţa copiilor şi Universul copiilor.

Haplea reprezintă prostia îngâmfată, lăcomia deghizată, naivitatea ridicolă şi ignoranţa prost camuflată. Cele mai multe din păţaniile lui Haplea sunt povestite în versuri: „…În opt ani am terminat/ Două clase, chiar primare,/ Zi că nu-i minune mare,/ Că n-am fost băiat deştept,/ Ci, Moş Nae, să-ţi spun drept,/ Rău de tot m’am chinuit/ Cu-alfabetul cel sucit…”(Cum a fost dat Haplea la şcoală).

Între 5% şi 15 % din violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenţei de pe micul ecran

Rupt de realitate, copilul contemporan trăieşte astăzi într-o lume tehnologizată, în care cei mai buni prieteni îi sunt calculatorul şi televizorul. Consecinţele acestui stil de viaţă sunt dramatice. Statisticile arată că, în Rusia, circa 100.000 de copii sunt asociaţi în grupări criminale, o mare parte dintre ei devenind ucigaşi. Fenomenul se întâlneşte însă în lumea întreagă. Crime nemotivate, săvârşite de către grupe de copii de 10-12 ani, poartă amprenta unei deosebite cruzimi, printre micii criminali aflându-se şi copii care provin din familii foarte înstărite, obişnuiţi să nu ducă lipsă de nimic. Toate aceste dereglări psihice dau mărturie despre profunda pervertire a întregii noastre societăţi.

Dacă în România, în urmă cu vreo câteva decenii, personajele desenelor animate erau îndrăgiţii Miaunel şi Bălănel sau binevoitoarea Mihaela, acum canalele tv sau revistele pentru copii sunt pline de monştri, stafii sau vizitatori din cosmos, care alcătuiesc universul copilăriei. Lor li se alătură alte personaje celebre, de tipul  Barbie, Batman, Spiderman, Superman, Harry Potter, Ben Ten, Power Puf Girls care, deşi apar ca personaje pozitive, impun în comportamentul copiilor deprinderi negative.

«Personajele din revistele şi filmele pentru copii, precum şi jucăriile copiilor le oferă acestora modele de viaţă. Jocul este de fapt o activitate foarte serioasă pentru orice copil, contribuind la dezvoltarea intelectuală, psihică şi afectivă a acestora, într-o foarte mare măsură. Prin joc, copilul îşi exersează atenţia, memoria, capacitatea de concentrare, îşi dezvoltă imaginaţia şi îndemânarea, îşi făureşte vise şi îşi alege modele de viaţă. Copiii preiau din filme şi reviste, ca pe nişte clişee, modele de a reacţiona, de a conversa, de a gândi. Din modele gen Batman sau Spiderman - care aparent reprezintă personaje pozitive ce salvează lumea de răufacatori, dar prin modalităţi violente - vor prelua „la pachet" şi binele şi răul. Adică vor înţelege că toate conflictele şi frustrările se rezolvă obligatoriu prin violenţă», arată dr. Paula Iliescu, medic specialist în psihiatria copilului şi adolescentului, în cadrul Spitalului Judeţean Neamţ.

Un alt pericol demn de luat în seamă este cel reprezentat de promovarea unor modele feminine nerealiste, de tipul Barbie. „Păpuşile Barbie promovează exprimarea sexualităţii ca model principal de relaţionare, prezentând o imagine ireală a corpului feminin, ce va antrena frustrări ulterioare ale adolescentelor care vor suferi pentru faptul că nu se pot identifica fizic cu astfel de modele. Acestea nu promovează doar imagini nerealiste, ci şi modele de indecenţă, prin vestimentaţie sau machiaj”, adaugă dr. Paula Iliescu.

Biofizicianul Virgiliu Gheorghe aminteşte, în cartea sa, Efectele televiziunii asupra minţii umane, faptul că „desenele animate - nevinovate numai în aparenţă, au un caracter hipnotic, înrobesc sufletul copilului. Creează viciul privirii necontenite la televizor. Acum se uită la desene animate, iar după 12-14 ani la filme de „acţiune", de război, la filme pornografice, „sexy", de extremă violenţă şi de groază. Între 5% şi 15 % din violenţa reală este cauzată de efectele pe termen scurt ale violenţei de pe micul ecran. Pe termen lung - de la 12 la 15 ani studiile indică o dublare a actelor de violenţă, ca urmare a maturizării unei generaţii în contact cu mediul violent al lumii TV”.

Care sunt soluţiile?

Ce soluţii au părinţii care doresc să-şi crească pruncii în frică de Dumnezeu, ferindu-i de efectele devastatoare ale producţiilor mediatice?

Reîntoarcerea la modele tradiţionale oferă „colacul de salvare”, într-o societate care promovează excesiv decadenţa şi desfrâul, vulgaritatea şi violenţa. Chiar dacă părinţii nu au posibilitatea de a-şi închide copiii într-un „turn de fildeş”, izolându-i în permanenţă de toate influenţele vătămătoare ale societăţii, familia trebuie să rămână o oază de linişte şi echilibru, bază a întregului proces de educaţie a copiilor.

„Eu am mai spus-o şi o repet: singura soluţie este întoarcerea la tradiţie şi ieşirea din societatea aceasta modernă, puţin câte puţin, aşa uşor. Să revenim la vechile obiceiuri ale strămoşilor noştri, la cultivarea unui petic de pământ, pentru că şi firea însăşi ne va veni în ajutor. Firea românului nu poate fi falsificată decât foarte greu, pentru că omul nostru are o fibră foarte sănătoasă şi puternică.”(Părintele Iustin Pârvu)