Mărturia următoare vine din Creta, din partea lui Mirsini Paraskaki din localitatea Hania. Ea vrea să depună mărturie spre slava lui Dumnezeu despre vindecarea copilului ei cel mic, Panaioti. Acesta s-a restabilit complet în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului şi Sfântului Efrem.

În urma unui control medical pe care îl făcuse Panaioti, doctorii au constatat că avea melanom la ochiul stâng. Starea sănătăţii sale era primejduită. A trebuit să plece în Elveţia. A stat acolo patru zile. Fiind consultat de un medic grec, acesta a recomandat întoarcerea în Grecia, lucru pe care nu îl mai recomandase şi în alte cazuri similare.

S-au întors în ţară într-o sâmbătă, iar a doua zi, duminică, se strânseră cu toţii – împreună cu fratele lui Panaioti, Emanuil, care era căsătorit – la masă în casa părintească. La un moment dat, mama s-a apropiat de Emanuil şi cu lacrimi în ochi i-a spus că dacă acesta ar avea un copil ar putea să îl boteze cu numele Născătoarei de Dumnezeu şi ar ruga-o să îl vindece pe Panaioti. Emanuil i-a răspuns că şi el se gândise la fel. Mama i-a făgăduit Maicii Domnului că va merge în insula Tinos pentru a se închina icoanei făcătoarei de minuni de acolo a Buneivestiri, Megalohari.

Încă de la depistarea bolii îşi îndreptase rugăciunile către Maica Domnului şi către Sfântul Ioan Pustnicul, ale cărui moaşte se găseau în regiunea unde stătea ea. Panaiotis s-a mai dus o dată în Elveţia, cu scopul înlăturării melanomului care, între timp se dezvoltase. Intervenţia chirurgicală a reuşit, doctorii constatând că pericolul trecuse şi că pacientul nu va mai avea probleme.

Restabilirea completă a sănătăţii a avut loc în Franţa. Mama, între timp îşi îndeplinise promisiunea făcută Sfintei Fecioare. Când s-a întors de acolo, o rudă de-a ei, care avea un copil pe care îl făgăduise Sfântului Efrem, i-a propus să meargă la mănăstirea Buneivestiri la Nea Macri. Cu credinţă şi mare nădejde în ajutorul sfântului s-au închinat la moaştele acestuia. Ambele femei s-au întors pline de speranţa că Maica Domnului şi Sfântul Efrem îl vor ajuta pe Panaiotis. A doua zi au sosit din străinătate şi cei doi băieţi.

După trei zile, în timp ce citea cartea cu minunile făcute de sfânt, mama l-a rugat să îi dea un semn din care să vadă că este protectorul băiatului ei. Cum citea, a adormit cu cartea în braţe şi a visat un călugăr aşezat pe o scară înaltă, pe care urca, şi care s-a întors să îi spună: „Copilul nu mai are nimic”.

Mama s-a trezit imediat, mulţumind sfântului cu lacrimi în ochi. Minunea aceasta s-a completat cu minunea naşterii primului copil al fratelui acestuia, o fetiţă care a primit numele Maria, aşa cum promiseseră bunica şi tatăl ei.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, pp. 65-66)