Întrebaţi: „Oare la toţi viaţa cu adevărat creştină începe printr-o cotitură dureroasă, iar cel ce n-a trecut printr-o asemenea cotitură n-a început încă să trăiască creştineşte?”

Nu, nu la toţi. Cei ce au păstrat harul botezului în toată curăţia lui nu trec printr-o asemenea cotitură. Dar şi ei trebuie să-şi dea seama de momentul când trec la viaţa creştină conştientă. Acesta este tocmai acel moment când încep în mod conştient să considere că sunt datori să ducă felul de viaţă în care cât timp au fost copii au petrecut la porunca educatorilor, din instinct de imitaţie şi din deprindere. Aici nu poate fi vorba de nici o cotitură dureroasă, fiindcă ei, ajungând la convingerea că pentru propriul bine au neapărată nevoie să fie creştini şi luând hotărârea să fie astfel, află deja pregătit atât în afara, cât şi înlăuntrul lor tot ce le trebuie ca să trăiască creştineşte, întrucât până la momentul respectiv concepţiile, simţămintele şi dispoziţiile lor, ca şi rânduiala exterioară de viaţă, caracterul şi toate regulile de comportament au fost formate în ei potrivit cu duhul lui Hristos.

Aşadar, pentru ei nu este nimic nou, afară de faptul că începând din acest moment încep să facă din conştiinţa datoriei ceea ce înainte făceau din obicei şi din instinct de imitaţie. Ferice de aceste suflete! Dar multe sunt ele oare? Ajungând la ideea că trebuie să se mântuiască, cei mai mulţi află în sine şi în rânduiala lor de viaţă multe lucruri care nu duc la mântuire, ci la pierzare: fie concepţii incorecte, fie simţăminte şi dispoziţii rele, fie deprinderi pătimaşe, fie legături întinate şi altele asemenea. Când iau hotărârea de a trăi creştineşte, aceşti oameni nu pot evita o cotitură dureroasă, fiindcă nu au cum să nu simtă mânia lui Dumnezeu pentru jignirea măririi Lui şi fiindcă trebuie să-şi rupă inima de lucrurile cu care înainte se îndulcea şi s-o ducă la cele ce i se par cu totul neplăcute. Cu cât are cineva mai multe deprinderi pătimaşe şi cu cât a petrecut mai mult timp în ele, cu atât mai dureros şi mai greu îi este sufletului să se întoarcă la Dumnezeu.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. I, Editura Cartea Ortodoxă, 2007, pp. 192-193)